Comunicare – Copiii sanatosi ai familiilor de surdo-muti duc o viata normala

In cazul familiilor cu membri surdo-muti, cel mai adesea este intalnita situatia in care copiii se confrunta cu aceasta problema de sanatate, iar parintii sunt sanatosi. Destul de rar se identifica si imprejurarea inversa, cand parinti surdo-muti (din nastere sau de la varste fragede) au urmasi cu auz normal si care nu se confrunta cu probleme de vorbire. De precizat ca exista surditati genetice, care se transmit in proportii variabile, dar si surditati ce nu afecteaza urmasii celor care sufera de o asemenea afectiune. Ce regim de viata familiala si sociala are un copil clinic sanatos care se naste si creste intr-o familie de surdo-muti?

Cat mai multi adulti auditori in preajma lor
„In primul rand copilul trebuie testat daca aude sau nu bine. Daca se dovedeste ca este auzitor, problema se pune ca si pentru un copil dintr-o familie normala. Aceeasi va fi si colectivitatea in care acest copil se va integra. Este total gresit ca el sa urmeze cursurile unei scoli speciale”, ne precizeaza medicul ORL-foniatrie Ioana Alexandra Popescu. Inainte de cuvinte, in lumea nou-nascutului exista sunetele. Mai mult, in jurul varstei de un an, copiii nu mai pot depista sunetele ce nu apartin limbii materne. Cand ajunge sa transforme sunetele in cuvinte, se poate observa ca cel mic va invata mai repede sa vorbeasca daca a auzit mai multe cuvinte. Cum parcurg aceste trepte copiii din familiile de surdo-muti? „Imitand parintii, exista riscul insusirii unui limbaj neconform. Astfel, intensitatea, timbrul si inaltimea sunetului pot sa nu fie la cote normale”, adauga medicul specialist ORL-foniatrie. Pentru a nu se ajunge intr-o asemenea situatie, se acorda o atentie deosebita fiecarei etape din viata copilului. „Pe langa parinti, este esential ca acesti copii sa aiba in preajma adulti auditori. Este important sa li se vorbeasca, dar si sa sa li se explice cuvintele. De la parinti ei isi vor insusi limbajul mimico-gesticular si astfel pot comunica cu ei”, ne spune Bianca Mitu, profesor itinerant in cadrul Centrului de Recuperare si Integrare Psihopedagogica a Deficientilor Senzoriali.

„Parintii nostri sunt extraordinari”
Copiii care provin din familii de surdo-muti pot sa manifesta o anume sensibilitate emotionala. Pe de o parte, societatea care nu abdica de la principii invechite manifesta cateodata tendinta de a-i cataloga ca fiind altfel decat ceilalti. Pe de alta parte, familiile acestora, in scopul de a-i proteja de eventuale presiuni, vor sa-i indrume pe copii catre o forma de invatamant special. „Nicidecum nu e cazul sa se apeleze la astfel de solutii. Acesti copii urmeaza cursurile invatamantului obisnuit. Un rol deosebit il are si cadrul didactic cand integrarea si adaptarea lor ridica anumite probleme. Conteaza foarte mult si temperamentul copilului, iar daca acesta simte nevoia sa discute despre situatia sa din familie, trebuie vorbit cu el pe aceasta tema”, completeaza profesorul Bianca Mitu. Dana Simionescu este unul dintre cei doi copii ai unei familii in care ambii parintii sunt surdo-muti. „Eu si sora mea am avut si avem o viata normala si sanatoasa. Mama ne-a invatat sa vorbim. Cu ambii parinti comunicam vorbind si nu printr-un limbaj al semnelor. Am fost date la scoli obisnuite (actualmente amandoua surorile sunt studente n.r.) si nu ne-am confruntat cu o atitudine atipica din partea colegilor. Oricum, noi suntem foarte multumite de parintii nostri, care sunt extraordinari”, afirma tanara.