AJUNUL BOBOTEZEI. Post aspru, tradiții și superstiții

Ca orice mare praznic împărătesc, la români, serbările Bobotezei țin trei zile: azi, în ajun, se ține post negru, se sfințește casa, Cerurile se deschid, iar fetele nemăritate își pot visa ursitul. Mâine, în ziua Bobotezei, se sfințesc apele, iar pe 7 ianuarie e ziua Sfântului Ion Botezătorul Domnului.
Ajunul Bobotezei este zi de post aspru (chiar negru, pentru cei care pot) până la lăsarea serii, la fel ca în ajunul Crăciunului sau în Vinerea Mare dinaintea Învierii. De altfel, Boboteaza, sărbătoarea menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să înceapă activitatea sa publică, este ridicată la rangul celor două mari praznice, Crăciunul și Paștele, atât pentru creștinii ortodocși, cât și pentru cei catolici.
Boboteaza, ca și Crăciunul, este precedată de un ajun deosebit, care are și acum o slujbă specială de sfințire a apei și care în trecut concentra o multitudine de practici și credințe ce decurg în special din datina numită „umblatul preotului cu botezul” sau „Chiralesa”. Chiralesa provine din neo-greacă și înseamnă „Doamne, miluiește!”. Exista credința că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). De la Anul Nou și până în ajunul Bobotezei, preotul, însoțit de dascăl sau/și un grup de copii, colindători de „Chiraleisa”, umblă din casă în casă cu crucea și sfințește cu agheasmă din mănunchi de busuioc toate camerele și acareturile gospodăriei. Se spune că apa sfințită are puteri miraculoase: alungă spiritele rele, bolile și nu se strică niciodată. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea în vase mari de lemn și, tot acum, se taie la râu o cruce mare de gheață, dacă este „gerul Bobotezei”.

Cerurile se deschid

În noaptea dinaintea Bobotezei se deschid cerurile și Dumnezeu îndeplinește rugăciunile celor care au privegheat și au postit. Mai ales fetele și flăcăii de însurat țineau această zi ca să-și ghicească ursitul. În ajunul Bobotezei se pregătea o masă asemănătoare cu masa de post din ajunul Crăciunului, Boboteaza fiind de altfel numită în popor și Crăciunul mic. Sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se așază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei” (fasole albă cu colțunași umpluți cu ciuperci), plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atingea de mâncare iar, imediat după sfințirea mesei, parte din bucate erau adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli și pentru a fi bune de prăsilă”. Altădată, după ce preotul rostea Troparul Botezului și stropea cu agheasmă în casă și pe gospodari, era invitat să se așeze pe laviță. Sub lăicerul de pe laviță erau așezate, din timp, boabe de porumb – „ca să stea cloștile pe ouă” – și busuioc – „ca să vină pețitorii”.

Fetele de măritat încearcă să-și afle ursitul

Fetele de măritat obișnuiesc ca în cele trei zile cât se sărbătorește Boboteaza să își pună sub pernă fire de busuioc sfințit din mănunchiul cu care preotul a stropit prin casă. În acest fel își vor afla ursitul. De asemenea, tradiția populară spune că fetele care cad pe gheață se vor căsători în acest an. În ajunul Bobotezii, la miezul nopții, fetele iau lumânarea, o lipesc de un pahar cu apa, în care aruncă verigheta unei femei măritate care are primul copil băiat. Duc paharul într-o cameră întunecoasă, aprind lumânarea, iar inelul din fundul paharului le arată chipul alesului sau ursitei. Se mai pun într-o farfurie cu apă două lumânări: a fetei și a alesului inimii. Dacă lumânările pluteau una spre cealaltă întâlnindu-se, înseamnă că fata se va căsători cu cel pe care îl iubește. Fetele pregătite de măritiș leagă pe inelar fir roșu de mătase, numără parii de la gard, scot diferite obiecte de sub farfurii, ghicesc în oglindă, răscolesc în focul din vatră pentru a ieși scântei: „Cum sar scânteile din jăratic, așa să scânteie și inima lui; și nu întețesc focul, ci întețesc inima lui!”

Fără certuri și împrumuturi

Începând de azi, gospodinele trebuie să renunțe la spălat rufe pentru că se consideră că apa este sfințită și nu trebuie aruncată. Și tot începând de astăzi, timp de trei zile, cât se sărbătorește Boboteaza, amânați certurile în casă și accesele de generozitate: nu se dă nimic cu împrumut, pentru că se dă belșugul din casă. La sate, înainte de aprinderea focului, se strâng cenușa din sobă și gunoiul din casă, se păstrează până în primăvară, când se presară pe straturile cu legume, despre care se crede că vor fi mai rodnice.