BRAȘOV. Experiența unui cunoscut jurnalist cu un polițist local…

 

În urmă cu vreo cinci ani, Piaţa Sfatului. Particip la târgul de început de martie. Depus dosar la Primărie cu pozele produselor, plătit pavilionul Kronstadt cu suma aferentă, luat abonament de ocupare a domeniului public. Cu ce vând de obicei, vestimentaţie şi accesorii făcute din pâsle decorative realizate manual. În treacăt, îl aud pe super-citymanagerul de atunci Miklos Gantz, înconjurat de poliţişti locali, spunând apăsat: «Nu vreau să văd haine pe aici!». La scurt timp apare un PL, care-mi cere actele. Pune pe tarabă chitanţierul de amenzi şi rosteşte ceremonios, «douăj’ dă milioane amendă». Cu o privire încruntată, a întors abonamentul pe toate feţele, în timp ce se uita pe sub sprâncene la hainele şi pardesiile colorate din jur. «Ce scrie aici?», mă întreabă apăsând cu degetul pe spatele hârtiei cu parafa primăriei. «Comercializare cadouri», îi citesc mirat. «Şi ce ai dumneata aici?», continuă cu interogaţiile. «Haine», răspund. «Păi, de ce nu ai cadouri?». Răspunsul mă lasă perplex. Încerc să-mi revin şi îi explic că şi hainele se fac cadou doamnelor. «Mata faci mişto de mine, de ce nu vinzi maşini? Şi ălea se fac cadou». Degeaba i-am explicat că am dosarul de participare complet. L-am şi enervat când am încercat să-i arăt definiţia cadoului pe Dexonline. Până la urmă am picat de acord că, dacă îmi strâng marfa, nu-mi dă amendă. Amenda era oricum taxa – şi aşa prea mare – pe care o plătisem deja pentru participarea la târg. Am rememorat aici povestea, destul de veche, pentru că l-am văzut pe hotărâtul nostru păzitor, patrulând recent pe stradă. Sunt sigur că, între timp, experienţa căpătată din plimbările stradale, purtatul uniformei şi lecturile obligatorii i-au ridicat mult nivelul profesional. Astfel, având toate şansele să ia nota maximă la examen, nu poate fi considerat decât foarte deştept. Iar asta mă deprimă rău, pentru că mi-ar dovedi, aşa cum a mai făcut-o, că sunt foarte prost. Conform Dex-ului”.