BRAȘOV. Hram în Bartolomeu, la sărbătoarea împăcării. Tradiții pentru spor și sănătate

Creștinii ortodocși și greco-catolici îi prăznuiesc în 30 ianuarie pe cei trei mari arhierei: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, venerați drept cei mai mari teologi și păstori duhovnicești din toată istoria creștinătății. Ei sunt sărbătoriţi și separat tot în cursul lunii ianuarie, Sfântul Vasile – 1 ianuarie, Sfântul Grigorie – 25, iar Sfântul Ioan – 27 ale lunii. Sunt considerați patronii instituțiilor de învățământ, în special ai celor teologice (cum este şi Seminarul Teologic Ortodox „Dumitru Stăniloae”), care sunt astăzi în sărbătoare. La Braşov, Biserica din Bartolomeu (foto) îşi sărbătoreşte hramul.

Cei trei ierarhi au început să fie celebrați împreună din anul 1081, de pe vremea împăratului bizantin Alexie Comneanul, perioadă în care învățații timpului polemizau pe tema importanței mai mari a unuia sau altuia dintre cei trei. Disputele au durat câțiva ani, până când cei trei sfinți s-au arătat în vis unui ierarh din acea vreme, spunându-i că în fața lui Dum­­nezeu ei sunt una și nu există vrajbă între ei. Totodată, l-au rugat să le rân­duiască o zi de prăznuire co­mună pentru a aduce pacea între oameni. De atunci s-a hotărât prăznuirea îm­preu­nă în ziua de 30 ianuarie a celor trei ierarhi, cinstiți drept reprezentanți străluciți ai unei perioade bogate atât în dispute, dar și în elaborări teologice de mare valoare, din epoca patristică. Biserica i-a numit „stâlpi ai Ortodoxiei” și „mari dascăli” ai creștinătății. Ei s-au remarcat atât ca păstori și misionari, cât și ca moraliști și dogmatiști.

Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit și în 1 ianuarie, arhiepiscopul Cezareei și Capadochiei, s-­a născut în anul 330, într­-o familie evlavioasă, de la care a primit o educație aleasă, desăvârșită apoi în școlile vremii din Cezareea Capadochiei, Constantinopol, Atena, unde îl cunoaște pe Sf. Grigorie de Nazianz. Din 355 profesează retorica, se botează, renunță la avere, intră în monahism, călătorește în Siria, Palestina, Mesopotamia. La întoarcere, se retrage cu prietenul său, Sf. Grigorie, și înființează o mănăstire. Este hirotonit în anul 364 și ales episcop al Cezareei în anul 370. S-­a remarcat prin activitatea sa în ceea ce se numește astăzi asistența socială, înființând în Cezareea numeroase așezăminte: azile, ospătării, case pentru reeducarea fetelor decăzute, școli tehnice și un spital pentru leproși, numite generic „vasiliade”, dar și prin scrierile sale. În colaborare cu Sf. Grigorie de Nazianz a scris „Filocalia” și a alcătuit „Regulile vieții monahale mari și mici”. Liturghia întocmită de Sf. Vasile cel Mare de oficiază doar de zece ori pe an, iar Molitvele Sf. Vasile cel Mare sunt socotite drept cele mai puternice rugăciuni de dezlegare (exorcizare) și apărare.
Sf. Grigore Teologul (de Nazianz sau „Cuvântătorul de Dumnezeu”) s-­a născut în același an cu prietenul său, Vasile cel Mare, dar a trecut la cele veșnice cu zece mai târziu decât acesta, în 389. Și­-a câștigat supranumele de „Teologul” prin cuvântările și cărțile sale pline de înțelepciune. A fost episcop al Cezareei și Capadochiei, fiind sărbătorit și în 25 ianuarie.
Sf. Ioan Gură de Aur (Hrisostom), episcop al Constantinopolului, s-­a născut în 344 și a adormit întru Domnul în 407. A fost supranumit „Gură de aur”, pentru talentul său oratoric excepțional. Lui îi datorăm superba alcătuire a Liturghiei care se oficiază în cea mai mare parte a timpului în biserici (alături de cea a Sf. Vasile cel Mare, de zece ori în an, și de Liturghia Darurilor Mai înainte Sfințite, săvârșită în Postul Paștelui).

De la Trisfetite începe a se duce iarna

Trisfetite este denumirea populară a sărbătorii celor trei mari ierarhi. Lor le este dedicat grupul de stele din mijlocul constelaţiei Orion, numit şi Cei Trei Crai sau Craii de la Răsărit. Multe tradiții de spor și sănătate se leagă acest praznic. Se spune că trebuie să dăm o lumânare de pomană, pentru ca toată viața noastră să fie luminată. În ziua celor Trei Sfinți Ierarhi se face pomenire pentru sporul casei și pentru sănătate trupească și sufletească și se dau de pomană cărți de rugăciuni și iconițe, care-i reprezintă pe cei trei ierarhi. Sărbătoarea este o zi dedicată reconcilierii; acum se împacă rudele după lungi dispute. Pentru spor și pentru sănătate, la masa sărbătorească este bine să se consume pește și fructe, simboluri ale unei vieți duhovnicești smerite. Sărbătoarea trebuie respectată și nu este bine să se presteze munci gospodărești. Bolnavii trebuie să se roage pentru sănătate lor în ziua praznicului, deoarece cei Trei Ierarhi sunt doctori vindecători. În multe comune, numeroase familii îi serbează pe cei Trei Ierarhi ca ocrotitori ai casei. Gospodinele fac colivă, merg la biserică s-o sfințească și apoi împart ofrande cu colivă la trei bărbați. Pentru a avea spor și reușite în familie, se face pomenirea sufletelor celor care au murit neîmpărtășiți. De asemenea, femeile trebuie să respecte sărbătoarea și să meargă la biserică, pentru ca tot anul să aibă spor la treabă, iar la țară să toarcă lâna cu mult spor. Fetele nemăritate trebuie să se roage celor Trei Ierahi să le aducă bucurii și un soț bun; toată ziua trebuie să mănânce pâine cu sare.
La Trisfetitele se fac și previziuni meteo: când curg streșinile, primăvara va fi friguroasă; când este ger, vara va fi călduroasă. De altfel, începe să se schimbe vremea, să se strâmbe pârtiile şi să dea în primăvară, „că doar iarna mai are de stat doar o lună, în cea a Făurarului”, aşa cum i se mai spune lunii februarie, consemnează etnologii. În unele sate mai există credinţa că de Trisfetite încolţeşte grâul sub zăpadă, cel care a rămas neîncolţit în toamnă, şi începe logodna păsărilor.