BRAȘOV. Nu ar trebui să se mai întâmple asta niciodată

„S-a întâmplat, deci se poate întâmpla din nou”. Cuvintele aparțin scriitorului Primo Levi și sunt cât se poate de potrivite astăzi. Ziua de 27 ianuarie 1945 reprezintă ziua eliberării prizonierilor din lagărul de la Auschwitz-Birkenau – cel mai mare lagăr de concentrare nazist, în care au murit aproape un milion și jumătate de oameni – și marchează comemorarea la nivel internațional a victimelor Holocaustului. Memorialul Holocaustului  din curtea Sinagogii Brașov are alăturat mesajul „Never again” (Niciodată să nu se mai repete). Acesta este închinat celor 240 de evrei născuţi la Braşov, dintre care 38 de copii, care, în urmă cu 75 de ani, au fost urcaţi în vagoane de marfă şi au fost duşi către lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, pierind fără urmă.

Aceste momente vor fi evocate astăzi, de la ora 13.30, la Sinagoga Beit Israel din Brașov. În cadrul evenimentului vor fi prezentate mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului, printre care doamna Rachel Năstase, dar și ale participanților la „Marșul Memoriei 2019”. Vor mai vorbi Tiberiu Roth, fost președinte al Comunității Evreilor din Brașov, director al Asociației Sioniste din România, și Marco Katz, director fondator al Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea AntiSemitismului în România,

Unul dintre cele mai brutale genocide la care omenirea a fost martoră, Holocaustul sau „soluția finală a problemei evreiești”, a însemnat încarcerarea și exterminarea sistematică a peste șase milioane de evrei, majoritatea din Europa, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de către regimul nazist și colaboratorii lui.
Regimul naționalist-socialist, care a preluat puterea în Germania în ianuarie 1933, avea convingerea că germanii erau superiori din punct de vedere rasial și că evreii, considerați inferiori, reprezentau o amenințare la adresa așa-zisei superiorități rasiale germane. Alături de evrei, au avut aceeași soartă și alte categorii considerate inferioare: romii, persoanele cu dizabilități sau cele persecutate din motive politice, ideologice sau comportamentale: comuniștii, socialiștii, martorii lui Jehova și homosexualii. În final, numărul victimelor se ridică la aproximativ 11 milioane.

Naziștii, conduși de Adolf Hitler, au plănuit și executat acest program de exterminare prin înființarea unor lagăre de concentrare, în care deținuții erau folosiți ca sclavi, până mureau de extenuare și de boli, iar cei care totuși supraviețuiau și cei care nu erau apți de muncă erau uciși prin gazare, în încăperi special amenajate. Uciderea a fost efectuată sistematic în aproape toate teritoriile ocupate de naziști în ceea ce acum sunt 35 de state europene diferite. A fost concentrată mai ales în Europa Centrală și de Est, unde, în 1939, se aflau peste șapte milioane de evrei. Aproximativ cinci milioane de evrei au fost uciși acolo, inclusiv trei milioane în Polonia ocupată și peste un milion în fosta Uniune Sovietică. Sute de mii au murit și în Olanda, Franța, Belgia, fosta Iugoslavie și Grecia. Toate persoanele de descendență evreiască recentă ar fi urmat să fie exterminate în teritoriile controlate de Germania.

Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, anual, în 27 ianuarie, a fost decisă prin Rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005. La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședinţe speciale, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului.