BRAȘOV & ROMÂNIA. Sistemul medical, la ei și la noi

După apariția noului coronavirus în Wuhan, răspândit – pare-se – de la carnea de șarpe, autoritățile chineze au închis orașul pentru limitarea epidemiei. Acum s-a anunțat că în Wuhan se va construi un spital, cu o capacitate de 1.000 de paturi, special pentru această maladie care a speriat mapamondul. Și, atenție, construcția va fi inaugurată și dotată cu tot ceea ce trebuie în… 6 zile.

La noi, cam în orice zonă a țării, spitalul regional rămâne o poveste frumoasă, de narat și strănepoților. Apoi, la UPU, dacă ai ghinionul să „pici” într-o zi de week-end sau de sărbătoare, poți sta și 9-10 ore, până decide specialistul, după consultul obligatoriu și analizele efectuate, dacă te internează sau pleci acasă cu un minim tratament, o aspirină – acolo, și cu indicația de a contacta medicul de familie. În cazul unor bătrâni de peste 80 de ani, cu probleme cronice sau cu o stare generală precară, unii te întreabă cu seninătate… de ce i-ai mai adus. Îți vine să le spui, dacă nu te sufocă tristețea, că au cotizat o viață la Sănătate (unii o mai fac!) și când au și ei nevoie să li se întoarcă serviciul sunt priviți, acolo, la prima mână, cu spatele.

Și atunci, dacă n-ai banii necesari să apelezi la privat, te rogi la Dumnezeu să nu cumva să te îmbolnăvești în România sau, în caz contrar, să ai răbdare cât cuprinde și multă șansă.

P.S. Într-un spital privat, în lift cu o altă persoană. Respectiva suspină: „Lucrez la o unitate medicală de stat, n-are rost să-i mai dau numele, și am venit cu o rudă aici, din motive de siguranță, pentru că acolo e… infecție, realmente”.