Nu câștigi întrebând lumea dacă nu vrea un autograf (II)

Dan Barna și cei implicați în campania sa n-au reușit, cu toate că au încercat, să iasă din bula unde se simt confortabil, aceea a mediului online, departe, foarte departe de „firul ierbii” pe care îl clamează. O fi România țara în care viteza internetului e printre cele mai mari din lume, dar este și țara în care sărăcia face ravagii, iar internetul este, pentru foarte mulți români cu drept de vot, la coada listei de preocupări. La aceștia, mesajul candidatului USR-PLUS n-a ajuns. Și poate nici nu și-a propus asta, dacă ne luăm după declarația sa de după turul I, că „bucata de Românie pe care ne-am bazat este mai mică decât am anticipat”. Or, cu asemenea mentalitate de nișă, e foarte greu, dacă nu imposibil, să câștigi alegeri. Sau măcar să depășești primul tur.
Un alt factor care a contribuit la eșecul lui Dan Barna a fost talibanismul manifestat de mulți partizani ai săi, cel mai vizibil fiind fostul său consilier Andrei Caramitru. O retorică agresivă, amenințătoare, maniheistă, arogantă a îndepărtat o parte a electoratului chiar din „bucata de Românie” pe care se baza candidatul lor. Un cât de mic accent critic la adresa lui Dan Barna, o observație, o îndoială, o întrebare declanșau în mediul virtual adevărate operațiuni de comando împotriva emitenților. Erau catalogați imediat drept slugile PSD-ului sau oamenii lui Iohannis, drept niște inși care habar n-au pe ce lume trăiesc, răuvoitori, dezinformați, manipulați, exponenți ai „sistemului” (asemănare izbitoare cu „statul paralel” acuzat de PSD), proști făcuți grămadă, bugetari nenorociți, pensionari paraziți, ba chiar uneori erau jigniți și mai grosier, miștocăriți, amenințați… Am intrat de câteva ori pe pagina de Facebook a lui Dan Barna și pe altele ale unor fruntași ai USR și m-am îngrozit, realmente, descoperind la comentarii destule apropieri de fanatismul pesedist. Același lucru – la articolele care nu-i erau totalmente favorabile candidatului.
Probabil că cea mai mare eroare a lui Dan Barna și compania a fost, însă, refuzul net de a fi parte a „salvării României” pe care o afirmă. Practic, chiar înainte de moțiunea de cenzură, dar și după ce aceasta a trecut, Dan Barna a afirmat că formațiunea pe care o conduce nu va intra la guvernare (fără a aștepta măcar o invitație în acest sens) și că mai bine ar rămâne Vasilica Viorica Dăncilă premier în continuare, până s-ar putea organiza alegeri anticipate. Adică încă niște luni. Asta, deși USR-PLUS este adversar declarat al PSD, iar parlamentarii săi au votat cu entuziasm moțiunea de cenzură. Cum ar veni, jos Dăncilă și guvernul său, care au abătut dezastrul asupra României, dar să mai rămână în funcție până prin primăvară, să nu ne erodăm noi procentajul electoral intrând la guvernare. Și nici liberalii să nu guverneze singuri, că poate le iese… Cam aceasta a fost poziția lui Dan Barna. O mostră de politicianism precum cel împotriva căruia spune că luptă.
O asemenea poziționare, mai ales în condițiile în care dl. Barna nu este un personaj carismatic și suferă la nivel de discurs – nereușind să transmită emoție, să genereze încredere, să emită formulări memorabile – nu avea cum să-l facă să se impună în fața mașinăriei de partid a PSD.

Citește și: Nu câștigi întrebând lumea dacă nu vrea un autograf (I)