De ce atacă urșii? (I)

“În curând în presa noastră quality o să apară atacurile de căprioară. Nu trebuie decât să terminăm cu urșii și râșii și o să ajungem să facem tot profitul din salam de căprioară și mistreț. Cum bine spunea un pădurar din Brașov, în zece ani nici veveriță nu o să mai avem în pădure…” (Csibi Magor, activist de mediu, fost director al WWF Romania, fost vicepreședinte al Comisiei de Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară din Parlamentul European)

                                              ***

În această lună, presa a vuit de știri cu atacuri ale urșilor: la Brașov, Predeal, orașul Victoria, Comăna, în localități din județele Mureș, Bistrița Năsăud, Hunedoara, Harghita, Dâmbovița (zona Rucăr), Argeș…

De ce această avalanșă de știri? Motivele sunt mai multe. Urșii intrau la stâni, în livezi ori se nărăveau la stupi și înainte, numai că pe atunci nu existau atâtea televiziuni și nici internet. Iar omul nu le invadase în asemenea hal habitatul, lipsindu-i de sursele naturale de hrană și transformându-i pe unii în „urși comunitari”… Apoi, „breaking news-urile” care anunță atacuri de urs (chiar dacă nu toate sunt, în realitate, așa ceva) fac audiență, chiar dacă informația pe care o cuprind e săracă, incompletă – rezumându-se, adesea la vreo două, trei fraze -, neverificată, preluată de la a patra ori a cincea mână. Recent, s-a făcut vâlvă pe site-uri de știri și pe facebook cu știrea despre un bărbat care s-a declarat victimă a unui atac de urs în zona Rucăr. Ulterior, s-a descoperit că varianta mai apropiată de adevăr a fost că individul, băut fiind, căzuse de pe bicicletă…

Firește, conflicte om-urs există. În special în zonele unde populațiile de urs depășesc (și de 4-6-8 ori în unele cazuri) biocapacitatea pădurilor. Cu alte cuvinte, acolo există mai mulți urși decât permite, în mod normal, arealul respectiv. Și conflictele om-urs se înregistrează cu precădere unde habitatul omului și cel al ursului sunt foarte apropiate ori se întrepătrund.

De ce toamna sunt cele mai multe știri cu atacuri ale urșilor? Deoarece în anotimpul acesta se activează un mecanism intern al animalului, hiperfagia, care îl determină să mănânce cât mai mult, pentru a acumula suficientă grăsime necesară supraviețuirii peste iarnă (perioadă în care intră în starea numită hibernație ursidă, care nu este hibernare propriu-zisă). Iar dacă hrana este insuficientă în habitatul său natural și dacă a descoperit că este mai abundentă și mai lesne de procurat pe lângă așezările umane (livezi, gospodării izolate, câmpuri cultivate) sau chiar în interiorul acestora, atunci ursul va veni și aici pentru a găsi de mâncare. Nu pentru a ataca omul! Specialiștii în domeniu afirmă că toate studiile, experimentele, observațiile indică faptul că niciodată ursul carpatin nu consideră omul drept o pradă.

Așadar, atunci când un urs dă târcoale unei gospodării, intră într-o livadă sau e văzut pe o stradă dintr-o localitate, el nu se află acolo cu scopul de a ataca omul. Dacă o face, este, în majoritatea zdrobitoare a cazurilor, din cauză că e speriat sau surprins, se simte amenințat/încolțit sau, în cazul ursoaicelor cu pui, pentru a-i proteja pe aceștia. Și de cele mai multe ori, comportamentul greșit al omului este cel care determină atacul. 

(va urma)