Urșii sunt mai folositori decât senatorii!

Scoaterea ursului de pe lista speciilor strict protejate și includerea acestei specii printre cele la care vânătoarea este permisă fără restricții, operată de Senat în pofida legislației europene și naționale în domeniu, riscă nu doar să arunce România în procedură de infringement din partea Comisiei Europene, ci și să producă – în cazul adoptării și în Camera Deputaților – daune majore mediului natural, deja afectat grav de factorul antropic (acțiuni ale omului în raport cu natura).

(vezi și: Din Brașov, despre senatori și urși)

* Specie-cheie în ecosistem

De ce? Deoarece ursul este o specie-cheie în ecosistem, asigurând, alături de lup și celelalte carnivore mari, echilibrul natural. Aceste carnivore mari păstrează structura optimă a populațiilor de animale săbatice, influențând comportamentul, distribuția și numărul de exemplare din alte specii. De asemenea, ele contribuie la păstrarea vitalității speciilor de ierbivore, eliminând exemplarele slăbite, rănite sau bolnave. Lipsa carnivorelor mari sau subpopularea cu acestea duce la înmulțirea excesivă a ierbivorelor și la declinul vegetației, mergând până la dispariția din areal a unor specii de plante, a unor specii de insecte și a păsărilor care se hrănesc cu ele.

Nu în ultimul rând, creșterea peste limita normală a populațiilor de ierbivore afectează negativ nu doar pădurea, ci și culturile agricole. Fermierii și micii producători știu foarte bine ce pagube pot face turmele de mistreți și cârdurile de cervide.

S-o luăm altfel. Cazul Yellowstone

Există un exemplu, amplu documentat, pe durata a peste 20 de ani, despre efectul pe care îl au carnivorele mari asupra ecosistemului. Este un exemplu în sens invers: s-a studiat ce înseamnă nu dispariția sau împuținarea drastică a unei specii într-un areal, ci reintroducerea ei.

În Parcul Național Yellowstone (SUA), primul parc național din lume (declarat ca atare în 1872), lupii au fost exterminați în anii ’20 ai secolului trecut, din cauza politicii federale în materie de prădători, ultimele exemplare fiind văzute, sporadic, în anii ’70. În 1995, cercetătorii au reintrodus acolo aceste carnivore și de atunci observă modul în care prădătorii influențează în bine ecosistemul, declanșând ceea se numește „cascada trofică”.

Prezența lupilor a pus în mișcare turmele de cervide (elani, cerbi, căprioare) și antilope americane (proghorn) și le-a împuținat. Acest fapt a permis dezvoltarea arboretului de salcie și plop tremurător, care constituie hrana acestor ierbivore, în special în sezonul rece. Lupii au început să țină sub control și populația de coioți, astfel încât numărul vulpilor (concurente directe ale coioților pentru hrană), al iepurilor și al altor rozătoare mici – hrana de bază a coioților – și-a revenit, ceea ce a atras păsările răpitoare: ulii, vulturi, corbi ș.a.

Însă cel mai interesant efect al reintroducerii lupilor este, potrivit coordonatorului proiectului, Doug Smith, faptul că a determinat chiar modificarea geografiei fizice a parcului! Malurile apelor curgătoare erau sterpe, fără copaci. Doar pietriș și iarbă. Presiunea exercitată de lupi asupra populațiilor de ierbivore mari a făcut ca pe maluri să reapară sălciile și plopii. Malurile s-au stabilizat, fenomenul eroziunii fiind diminuat. Noile condiții au atras populații de insecte și de păsări, dar și castorii. Construind baraje, aceștia dau naștere unui sistem complex de bălți, lacuri, canale, mlaștini, care în scurt timp se umplu de viață. Zonele umede atrag batracieni, insecte, păsări, care descoperă aici hrană din abundență. Mai atrag, din același motiv, ierbivore, după care vin carnivorele. Iar barajele castorilor sunt folosite de animale și ca locuri de trecere peste apă, mobilitatea sporită ajutând de asemenea ecosistemul.

„Influența prădătorilor mari asupra ecosistemului este incredibilă! Studiem de peste douăzeci de ani acest fenomen și tot rămânem uimiți!”, a concluzionat Doug Smith.

Nu s-a făcut, după știința mea, un studiu similar în privința ursului, dar cele care există, chiar dacă nu atât de aprofundate și de întinse în timp au arătat fără putință de tăgadă rolul-cheie și al acestei specii asupra echilibrului ecosistemelor. Un rol benefic pentru natură cu mult mai mare decât îl au pentru societate senatorii care au votat pentru împușcarea lor „la liber”.