Două ordonanțe contra o lege. La ce bun Poliția Locală?

În zona în care locuiesc există o practică a multor șoferi, îndeobște a celor care nu domiciliază acolo, ci vin cu diverse treburi, de obicei la cumpărături: aceea de a parca pe trecerile de pietoni. Dacă li se atrage cumva atenția asupra acestui fapt, unii își fac urechea toacă, alții vin cu scuza „numai două minute”, iar alții reacționează golănește („și ce te privește?”, „vezi-ți de treaba ta, că poate ți-o și iei!”, „așa, și?”, „da, și care-i problema ta?”, „parchez unde vreau!” ș.a.m.d).

De curând, s-a introdus sens unic pe două străzi. Destui șoferi ignoră semnele de circulație care indică acest lucru și merg pe contrasens. Unii cu seninătate, alții cu tupeu. Am asistat la o scenă în care un șofer circulând regulamentar pe una dintre cele două străzi a fost înjurat ca la ușa cortului și amenințat cu bătaia de un altul, aflat pe contrasens, pe motiv că nu i-a făcut loc să treacă.   

În imediată apropiere a respectivelor treceri de pietoni și a celor două străzi se află o secție a Poliției locale. E ca și când n-ar fi. Foarte rar vezi polițiști locali în exercițiul funcțiunii pe străzi. Iar atunci dau puternica impresie că se plimbă, să mai alunge monotonia orelor de program. Oare ce salarii au și cum le justifică? Dacă, evident, se pune problema acestei justificări…

Însă, chiar dacă ar fi scrupuloși la datorie, să zicem în privința șoferilor de genul celor de mai sus, există o problemă. Legea Poliției locale (155/2010) prevede, la capitolul III – „Atribuțiile Poliției locale” – articolul 6, litera h, următoarele: „Constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”. Numai că…

Numai că, iată motivarea unui judecător care a dat sentința anulării unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții rutiere (oprirea unui autoturism în sensul giratoriu, deranjând traficul rutier) încheiat de un polițist local: „Potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite generic agenți constatatori (…). Calitatea de agent constatator în cazul contravențiilor stabilite și sancționate de acest act normativ aparține polițiștilor rutieri (…). Pentru a descoperi înțelesul noțiunii de «polițist rutier» utilizate de legiuitor, trebuie analizate dispozițiile Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, care, la art. 177 alin. 2, prevede că «polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române». Pe cale de consecință, pentru a putea aplica sancțiuni contravenționale pentru săvârșirea contravențiilor stabilite prin O.U.G. nr. 195/2002, trebuie să existe o dispoziție a Inspectorului General al Poliției Române prin care persoana în cauză să fie desemnată ca polițist rutier. În cauză o asemenea dispoziție nu există”.

Ne explică măreții legiuitori cum se împacă legea cu ordonanțele? Sau care dintre ele e mai tare?