„Nu avem protecție de la nimeni”

„Acum vreo 5 ani, când am surprins, noaptea la 3, la mine în curte, niște hoți, am chemat Poliția. Cum pe unul dintre hoți îl cunoșteam, fiind din vecinătate, am dat polițiștilor nume și adresă. Ce s-a întâmplat? Nimic! Ba nu, după mai bine de 6 luni mi-a venit o scrisoare de la Poliție în care scria că autorii faptei sunt necunoscuți. Repet, știam unul dintre hoți, știam unde locuiește, am predat Poliției o geantă și un pulover de-ale acestui hoț, cu care am rămas în mână după ce am încercat să-l prind. Și totuși… autor necunoscut”. Este o întâmplare trăită de cineva care a postat-o pe internet, în contextul tragediei de la Caracal,

Am avut și eu, acum mai mulți ani, un caz. Fusese o petrecere în vecini, într-o noapte, iar un ins de la acea petrecere, beat fiind, mi-a vandalizat mașina. Noi nu eram acasă. Un alt vecin văzuse ce s-a întâmplat. Am fost la Poliție, am făcut plângere, am dat declarație și am așteptat. După un timp, văzând că nu se întâmplă nimic, am întrebat în ce stadiu sunt cercetările. Am fost îndrumat să merg eu la vecinul care văzuse cele întâmplate și să-l aduc la Poliție, să dea declarație. Iar dacă cumva îl vedem pe cel care îmi vandalizase mașina, să-l aducem și pe el. Am rămas interzis multe momente, după care am anunțat că voi face plângere la șeful pe județ al Poliției. „Haideți, domnu’, de ce vă enervați? De ce o luați așa? Ne ocupăm… dar știți ce viață grea avem?”. A urmat o enumerare a greutăților… că n-au calculator, a adus cineva unul de-acasă, că n-au hârtie de scris, că n-au aia, că n-au cealaltă… În fine, am decis să mai aștept. După încă o vreme, m-am trezit la birou cu polițistul care se ocupa de caz. Mi-a spus că a identificat, până la urmă, faptașul, dar se pare că e plecat din țară. Și că poate mă gândesc să-mi retrag plângerea, să nu rămână cu dosarul pe cap, dar el nu vrea să mă influențeze, fac cum vreau eu. Am retras-o, dacă îmi sugerase atât de frumos că, oricum, nu se va întâmpla nimic în privința prinderii făptașului…

Mama Luizei Melencu, fata de 18 ani dispărută în luna aprilie, a povestit că polițiștii comunali i-au spus că „e majoră, o fi plecat cu un iubit, repetau într-una că a plecat cu un Făt-Frumos. Nu numai o dată au spus că are 18 ani, e majoră, deci…”.

În cazul Alexandrei Măceșanu, caz care a oripilat o țară întreagă, o vecină a celui suspectat de dispariția fetei, a sunat la 112, cu câteva ore înainte ca tânăra să reușească și ea să telefoneze, raportând o activitate suspectă despre care credea că are legătură cu cazul fetei. I s-a transmis să meargă liniștită la culcare…  

În același caz, ditamai șeful Inspectoratului General al Poliției Române, a dat declarații halucinante, afirmând că „am aflat locația (de unde fata răpită reușise să apeleze 112 – n.m.) pe la două, două și jumătate dimineața” și că polițiștii au cerut mandat, care a fost dat pentru ora șapte dimineața. Întrebat dacă polițiștii au stat, pur și simplu, ore în șir în fața casei în care se afla victima, cel citat a răspuns: „Nu au stat, au supravegheat”? Ce anume „au supravegheat”, mai exact? Și în condițiile în care Constituția le dădea, în acest caz, dreptul să intervină și fără mandat?

Acest șef a fost demis, în încercarea guvernanților de a mai detensiona situația. Și a fost înlocuit cu… adjunctul său, despre care un alt polițist afirmă că are zero experiență de teren: „A fost adus la comandă de Carmen Dan, are ultimii 13 ani în birou, din 38 cât are cu totul, de viață. A fost și șef de cabinet pe la secretarii de stat”.Cum ar veni, ce mi-e Baba Rada, ce mi-e Rada Baba…

Concluzia a tras-o un vecin al celui suspectat de crimă: „Nu avem protecție de la nimeni”.

Apropos, vă amintiți de câte ori ați văzut vreo patrulă de Poliție pe stradă sau un polițist de proximitate în ultimul an? Eu nu țin minte decât un polițist de la Rutieră dirijând circulația într-un sens giratoriu, pe la 7 și jumătate dimineața, în timpul anului școlar, când e nebunie în trafic, și un polițist local care păzește parcarea de la Primărie…