Întrebări pentru Ford

Se povestește – nu știu dacă e adevărat, dar e un bun exemplu pentru ce vreau să spun – că marele industriaș american Henry Ford era constant ironizat de un ziarist pentru faptul că n-avea școală. Și adevărul e că nu prea avea. De copil, lucrase la ferma părinților săi și frecventase o școală rurală cu o singură clasă. Nu i-a plăcut nici una, nici alta. Îi plăcea, însă, să repare ceasuri. La 16 ani a plecat în Detroit, unde s-a angajat ucenic la un atelier auto. A lucrat apoi pentru Westinghouse și Edison Company, iar apoi a deschis Detroit Automobile Company. După patru ani, în 1903, a fondat Ford Motor Company.

Ca răspuns la ironiile ziaristului de care aminteam, Ford a cumpărat spațiu de reclamă în gazeta la care lucra acesta și a publicat un soi de provocare: ziaristul să-i adreseze, în scris, un număr de întrebări din varii domenii, iar dacă nu va primi fie și un singur răspuns corect, Ford nu va avea nimic de obiectat dacă îl va ironiza în continuare. Dacă, însă, toate răspunsurile vor fi corecte, ziaristul va înceta campania împotriva sa.

În ziua stabilită, ziaristul s-a prezentat la biroul lui Ford cu o foaie pe care scrisese întrebările. Industriașul l-a poftit să ia loc, a chemat secretara, a comandat cafele și i-a dat acea foaie. După o vreme, secretara s-a întors cu mai multe hârtii, Ford le-a luat, i le-a înmânat ziaristului și i-a spus: „Aveți aici foaia cu întrebările dumneavoastră și, de asemenea, răspunsurile. Verificați, vă rog, dacă sunt corecte”. Ziaristul s-a apucat de citit și a concluzionat: „Da, toate sunt corecte. Însă nu dumneavoastră ați răspuns la ele”. „Nici n-am pretins asta și nici nu m-am angajat că voi răspunde eu, ci doar că veți primi răspunsurile. Vedeți, eu am ajuns cine sunt astăzi pentru că am știut să atrag lângă mine oameni care știu mai multe decât știu eu, să-i fac să lucreze pentru mine, să-i promovez și să mă bazez pe ei. Asta înseamnă să fii un bun conducător”.

Altfel spus, un șef, indiferent în ce domeniu, e atât de bun pe cât sunt oamenii cu care alege să lucreze. Dacă alege oameni incompetenți, inculți, bârfitori, leneși, atunci cam la fel e și el. Sau cel puțin e perceput astfel. Un șef slab trăiește cu teama că se va ivi altul să-i ia locul și de aceea se înconjoară de oameni slabi, de yesmeni cu competențe reduse, de inși controlabili, chiar șantajabili, care să nu-i amenințe poziția. Asta este și principala cauză pentru care România e guvernată în halul în care este…