CHESTII MAI PUŢIN ŞTIUTE… 33 de ani de la cea mai mare performanță a fotbalului românesc!

7 mai este o dată de referință pentru steliști, dar și pentru fotbalul românesc. Acum 33 de ani, în 1986, Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, actuala ligă a campionilor, după acea finală de la Sevilla cu Barcelona, decisă la loviturile de departajare, unde Helmuth Duckadam a intrat în istorie, reușind să apere patru dintre execuțiile spaniolilor. În lotul „roș-albaștrilor” au fost și doi brașoveni, Marius Lăcătuș și Dumitru Stângaciu.

GSP.ro a prezentat câteva lucuri inedite despre finala din 1986. Astfel, Steaua a evoluat într-un echipament inedit, de culoare albă, care cu 24 de ore înainte de meci nu ajunsese. Acesta a fost adus aproape de miezul nopţii de o firmă direct din Franţa. Anghel Iordănescu a fost primul care a îmbrăcat tricoul, pentru că nu a plecat la culcare, deși primise ordinul de la Ienei.

Steaua nu a avut mulți suporteri, mai ales că în acel regim politic era greu să ieşi din țară. Șeful galeriei steliste la Sevilla a fost Alexandru Arșinel.

Anghel Iordănescu a refuzat să execute penalty.

„Când am ajuns să facem lista cu executanţii, printre primii la care m-am dus a fost Puiu Iordănescu, doar era mai proaspăt şi avea şi experienţă. M-a refuza categoric. «Dacă ratez, stric munca unei întregi echipe. Nu pot să trag», mi-a zis Puiu. La fel şi Radu II, că nu se simte în stare, că nu ştiu ce…”, a povestit Ienei.

Iordănescu ar fi fost al 5-lea pe listă și oricum nu ar fi fost nevoie să execute. Majearu, Bölöni, Lăcătuș și Balint au fost cei care au executat, ultimii doi marcând.

Teoharie Coca Cozma, cel care a comentat meciul la TVR, a vorbit despre instructajul primit de la Partidul Comunist Român: „Înainte de a pleca spre Sevilla, mi s-a făcut instructajul şi mi s-a spus că atunci când camerele televiziunilor îl vor arăta pe Regele Spaniei, Juan Carlos, să nu pomenesc nimic de el, să tac. Motivul? Se presupunea că lângă el va sta Ilie Ceauşescu şi automat trebuia să zic şi de el ceva, iar în România, Ceauşescu era unul singur. În rest, ştiam ce am voie să spun şi ce nu, funcționa un fel de autocenzură”.

Altfel, mănușile purtate de Helmuth Duckadam în finala de la Sevilla au ajuns la un român stabilit în Canada.

„Nu-l cunoşteam personal pe domnul Duckadam. Prin intermediul unui amic i-am trimis suma de bani cerută, 3.000 de dolari. Aşa am ajuns în posesia preţioaselor mănuşi. Pot să vă spun că le ţin la loc de cinste. Băiatul meu face fotbal. Joacă pe postul de portar, iar idolul lui este cine altcineva decât Helmuth Duckadam. Vă daţi seama că, dacă mănuşile lui Lucian Bute au fost licitate aici pentru un eveniment caritabil contra sumei de 25.000 de euro, mănuşile lui Duckadam ar valora cu mult mai mult. Mi s-a spus că s-ar putea vinde contra suimei de 100 sau 200 de mii de dolari. Dar de vândut nu le voi vinde vreodată”, a declarat, pentru telekomsport.ro, cel care deține acum mănușile și ca nu a dorit să își dezvăluie identitatea.

Miodrag Melodedici a fost la un pas să fie arestat când a decis să-şi vândă mașina ARO oferită de statul român, drept recompensă pentru câştigarea Cupei Campionilor Europeni.

„Am găsit un cumpărător. Ne-am întâlnit la un notar, unde am făcut actele. Îmi aduc aminte ca şi acum că omul a venit cu o geantă plină cu bani. 150.000 de lei. După încheierea actelor, am ieşit în faţa notariatului şi am început să număr banii. La un moment dat, dintr-o maşină au coborât doi miliţieni. Mi-au spus atât mie cât şi celui care cumpărase maşina să punem mâinile pe capota maşinii. Credeau probabil că dădusem o spargere. Ne-au percheziţionat. Când le-am arătat buletinul de identitate, nu mai ştiau ce să zică. Într-un fel şi-au cerut scuze şi ne-au lăsat în pace”, a precizat Belodedici pentru telekomsport.ro.