PSD: de la social-democrație la național-socialism (I)

Edificator discursul de o oră și jumătate pe care l-a ținut liderul Partidului duminică spre seară. Ascultând și apoi citind, eu, unul, am avut impresia că tov. Ceaușescu se chinuie să învie. Și chiar mai mult decât atât, pe alocuri.

De pildă, cu Dragnea rățoindu-se, în fața activului de partid, la supermarketuri, la producătorii și distribuitorii de gaze, la multinaționale, la bănci, mi-am amintit episodul acela cu Vladimir Putin inspectând un magazin privat și dând din cap dezaprobator. „Prețurile sunt cam mari”, a grăit apoi Marele Om în fața celor care-l filmau, să-l arate poporului ce grijuliu este. Pe loc, șefii și angajații de-acolo au început să tremure și imediat s-au apucat să afișeze prețuri mai mici.  Un amendament, însă: nici Putin, nici Ceaușescu n-ar vorbi de la tribună, cum a vorbit pesedistul-șef: „Coruptule, unde ești?” (adresându-se amicului său Darius Vâlcov); „Eugen, spune-i lu’ ăla că avem bani”; „Soroșică”; „luat cu japca” și-așa mai departe. Încolo, aceeași poză de lider autoritar, care vrea să controleze totul, care știe totul, are întotdeauna dreptate, nu greșește niciodată și ale cărui ordine, directive, indicații prețioase trebuie îndeplinite întocmai și la timp, fără comentarii. Că altfel…

Discursul lui Liviu Dragnea marchează, cred, trecerea PDS de la social-democrație către național-socialism. Iar național-socialismul, ca orice doctrină de margine, se legitimează în primul rând prin raportarea la inamici. Care, dacă nu există sau nu sunt în număr mulțumitor, trebuie creați cumva. Inamici din exterior, care vor răul țării, ajutați de cozile de topor din interiorul acesteia. Pentru a înfrunta acești inamici, în numele naționalismului, poporul este chemat să facă front comun cu viteazul conducător și cei din tabăra acestuia, lăsând la o parte „micile neajunsuri”, făcând sacrificii în numele luptei pentru neatârnare, pentru apărarea nației, lăsându-se condus fără crâcnire, spre acest înalt ideal. E o tactică primitivă, dar eficace. Până la un punct, cel puțin. A folosit-o și Ceaușescu, au folosit-o și o folosesc și alții.   

Liviu Dragnea exagerează, însă. Și din acest punct de vedere. El a declarat război tuturor: și Uniunii Europene, și lui Iohannis, și supermarketurilor, și băncilor, și producătorilor și distribuitorilor de energie, și procurorilor, și unora din serviciile secrete, și Monicăi Macovei, și opoziției politice, și ONG-urilor „anarhiste”, și lui Soros, și lui Ponta, și pesediștilor care nu-l aplaudă suficient de tare, și celor care părăsesc partidul, și lui Cioloș, și bitcoin-ului… Or, logica elementară spune că, deschizând zeci de fronturi, nu poți sfârși altfel decât învins.

(va urma)