Asta e ţara

S-a mai spulberat o disciplină sportivă în România. Înainte erau (mai) mulţi „icari”, dar n-aveam trambuline. Acum dispunem de o bază de nivel internaţional – cu sprijin consistent austriac, însă performerii sunt pe cale de dispariţie. Iar „vârfurile” au fost forţate să se retragă, pentru că au îndrăznit să se revolte împotriva sistemului, în care, în spatele zâmbetelor de complezenţă, funcţionează omerta.

De fapt, ce ne mai miră. Aşa „funcţionează” întreaga ţară. Cei ajunşi la putere apasă numai butoanele propriilor interese (exemplul cel mai la îndemână e Liviu Dragnea, cu obsesia sa privind legile amnistiei şi graţierii pentru a scăpa de puşcărie). De-asta, infrastructura, educaţia, sănătatea sunt la pământ, învelite în staniolul unor promisiuni SF împotmolite prin birocraţia a tot felul de studii de fezabilitate vânturate iluzoriu în faţa electoratului.

Când ai un ministru pus pe baza pălincii tăticului în guvernul unui premier marionetă, e clar că sportul agonizează, şi el, într-o ţară cangrenoasă, în care finanţele sunt tot mai puţine pentru proiecte privind dezvoltarea sa pe nişte baze solide, corecte. Un alt fapt alarmant este că multe dintre CSS-uri, baza piramidei marii performanţe, au intrat „în conservare” din lipsă de bani, într-o letargie dolce far niente.

Astfel, forţaţi de împrejurări, mulţi tineri – şi nu numai – iau calea străinătăţii în speranţa unui trai mai puţin toxic. Alţii, sportivi apreciaţi odată, aleg să participe la reality-show-uri exotice pentru a se destresa, îndulcind audienţele telespectatorilor graţie aptitudinilor lor fizice.