Cât de jos se pot coborî mărimile PSD?
În ultimele zile, după prostiile debitate cu mândrie în Muntenegru, Republica Macedonia (sau FYROM – Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, numele sub care a fost admisă în ONU) și București de V.V. Dăncilă, principalul punct în programul de guvernare al PSD a fost „oprirea și pedepsirea dușmanului care a venit din Suedia cu o mașină având pe plăcuțele cu numere M…E PSD”. Știți, măcar cât de cât, povestea cu acel cetățean român întors acasă în concediu.
Aproape două săptămâni a durat pedepsirea inamicului. Aproape două săptămâni de fierbere la sediul central al partidului, la Guvern, la Ministerul Afacerilor Interne, la cel de Externe, la Inspectoratul General al Poliției și cine știe prin ce alte instituții. Corespondență oficială cu autoritățile suedeze, invocarea unei Convenții ONU din 1968, de la Viena, ședințe peste ședințe, încropiri ale unor explicații ce nu explică în mod clar nimic, opriri în trafic fără a avea, însă, ce să-i facă șoferului, polițiști care acuză că sunt folosiți ca unelte politice (un comunicat de protest la adresa acestei practici a fost difuzat de Sindicatul Polițiștilor Europeni – EUROPOL)… Toată desfășurarea asta impresionantă de forțe, implicând, probabil câteva sute de inși – de la Guvern, din ministere, poliție ș.a.m.d. – împotriva unui român și a două plăcuțe de inmatriculare! Nu-i ridicol?
În final, inamicul a fost doborât: a fost dus la Poliție împreună cu copilul său (care a fost nevoit să aștepte la secție vreo trei ore! – că, deh, este fiu al unui antipesedist, să se învețe minte!), i s-a reținut permisul de conducere, i s-au confiscat plăcuțele anti-PSD și „a fost informat” că îi va fi întocmit dosar penal. Victoriiieee! Mda. Numai că…
Numai că prima întrebare care îți vine în minte automat este următoarea: cum de, vreme de aproape două săptămâni – de când omul a intrat, fără a avea vreo problemă, în țară cu mașina – numerele au fost OK și-acum brusc nu mai sunt? Plus că de atunci, șoferul a fost oprit de mai multe ori în trafic de polițiști, care i-au verificat actele, au zis că totul este în regulă și i-au permis să circule în continuare. Cum de nu l-a oprit Poliția de Frontieră la intrarea în România, dacă plăcuțele acelea ar fi încălcat vreo lege, vreo convenție internațională, vreun tratat sau mai știu eu ce? De ce, vreme de aproape două săptămâni, instituțiile abilitate ale statului – parcă așa li se spune, nu? – au considerat că acea mașină îndeplinește toate condițiile pentru a circula în țara noastră și deodată, hodoronc-tronc, nu le mai îndeplinește, fără a se fi schimbat nimic din situația inițială? Până acum, autoritățile nu au oferit răspunsuri clare, ci bâlbâieli. Iar întreaga desfășurare a operațiunii alimentează suspiciunile că e o treabă ghidonată politic într-un mod cât se poate de primitiv, ilustrând cât de jos se pot coborî mărimile PSD.
Vreau să fiu bine înțeles: nu sunt de acord cu ceea ce a făcut acel român venit acasă din Suedia. Și el a dovedit de primitivism, ca și cei care s-au dat de ceasul morții să-i ia plăcuțele de înmatriculare, permisul auto și să-l anunțe că i se va face dosar penal. Spre deosebire de cei care îl laudă sau găsesc tot soiul de exeplicații savante ale gestului, eu cred în continuare că vulgaritatea publică nu este de acceptat, dacă vrem să ne mai însănătoșim, ca nație. Chiar dacă – așa cum susține amintitul sindicat al polițiștilor – omul n-ar fi comis nici o abatere de la legislația rutieră românească, el a încălcat, totuși, normele privind morala și ordinea publică. Iar asta ar fi trebuit să i se explice la graniță și să fie rugat să schimbe plăcuțele „personalizate” cu celelalte, normale, pe care le avea în mașină, spunându-i-se că altfel nu poate intra în țară. Nu cred că ar fi refuzat. Și nu s-ar fi ajuns la ce s-a ajuns…
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.