BRAŞOV. A câștigat un apartament la partaj, apoi l-a pierdut printr-o procedură de executare silită despre care susține că ar fi fost ilegală

A rămas fără apartament din cauza unei grupări la care ar fi aderat angajaţi din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi ai Ministerului Justiţiei şi care ar fi făcut şi alte victime asemenea ei – acest lucru îl susţine o cititoare Transilvania Expres care a dorit să-şi facă public cazul.

A.Z. s-a căsătorit în anul 1984, iar în 2008, după 24 de ani de convieţuire, a ajuns la divorţ, pe fondul infidelităţii bărbatului, după cum ne-a povestit femeia. Dată fiind despărţirea, s-a ajuns şi la partaj, bărbatul cerând 80% din bunuri, iar femeia – să se împartă în mod egal. Astfel, fostul soţ al Anicăi Z. a arătat în motivare că „la dobândirea bunurilor comune ar fi avut o contribuţie de 80%, întrucât a fost angajat ca maistru militar, a beneficiat de importante sume de bani ca urmare a trecerii în rezervă, a primit pensie militară, a obţinut sume importante de bani din activitatea comercială pe care a desfăşurat-o ca persoană fizică autorizată şi a vândut bunuri pe care le-a obţinut cu titlu de moştenire”, în timp ce femeia a lucrat doar un an.

Pe de altă parte, femeia a cerut ca bunurile să fie împărţite în mod egal, motivând că, deşi nu a avut serviciu, a muncit în casă, a crescut singură cei doi copii ai lor, în timpul în care reclamantul era plecat din localitate în interes profesional și că părinţii săi le-au oferit ajutor financiar, dându-le inclusiv o suprafaţă mare de teren arabil de pe urma căruia au avut profit. A.Z. a specificat şi că avansul pentru apartamentul pe care îl aveau pe strada Jepilor din Braşov, pe care în fapt s-a dat „bătaia”, a fost plătit de părinţii ei şi că trebuie să-i rămână, deoarece niciuna dintre fetele lor nu are locuinţă, iar bărbatul a părăsit domiciliul conjugal în februarie – martie 2007, iar în septembrie 2007 a luat mai multe bunuri mobile, un container CFR şi un autoturism Dacia Break folosit doar de el.

Analizând probele depuse la dosar, Judecătoria Braşov a constatat că, în timpul căsătoriei, părţile au dobândit cu contribuţie egală apartamentul estimat la 178.000 de lei şi a dispus sistarea indiviziunii prin atribuirea locuinţei către femeie, cu înscriere în CF a dreptului său de proprietate exclusivă şi cu obligarea sa la plata către reclamant a unei sulte de 89.000 de lei. De asemenea, Judecătoria a dispus ca femeia să-i plătească fostului soţ cheltuieli de judecată de aproximativ 3.000 de lei.

Decizia din iulie 2014 a Judecătoriei Braşov a fost atacată cu apel şi dosarul a ajuns la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, unde, în iunie 2015, s-au respins apelurile formulate de foştii soţi şi cererile de acordare a cheltuielilor de judecată. De asemenea, instanţa a obligat-o pe apelantă-pârâtă să restituie statului ajutorul public judiciar de care a beneficiat, în cuantum de 4009,5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru în apel.

Dosarul a mers mai departe, respectiv la Curtea de Apel Braşov, unde, pe data de 14 octombrie 2015, a fost respins recursul femeii. Recurenta a fost obligată să restituie statului ajutorul public judiciar de care a beneficiat în cuantum de 844 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru în recurs.

Acuzațiile aduse de femeie

Decizia din 14 octombrie 2015 a Curţii de Apel Braşov a fost irevocabilă. De abia aici începe, însă, marele necaz, după cum ne-a explicat femeia, care a depus şi sesizare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, primind răspuns că s-a dispus începerea urmăririi penale in rem (faţă de fapte, nu de anumiţi inculpaţi), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual şi fals privind identitatea. Plângerea vizează 11 persoane, printre care doi executori judecătoreşti. Anterior, ea a făcut „anchetă” și a depus alte sesizări, în încercarea de a-și recupera locuința.

Printre altele, femeia a explicat că îi propusese fostului soţ să-i dea ca sultă decisă de instanță o garsonieră şi un garaj care aparţin surorii ei – diagnosticată cu cancer, pe care A.Z. o luase în grijă alături de fiul minor al bolnavei, în locuinţa câştigată la partaj – și că bărbatul nici nu a respins oferta, nici nu a acceptat-o, ţinând-o „în ceaţă” pentru a se putea răzbuna deschizând dosarul de executare silită, în condițiile în care nu se stabilise în instanță o dată exactă până la care să se plătească sulta.

„Executorul judecătoresc, după primirea cererii de executare silită formulată de C.N. a contactat un expert evaluator C. (acelaşi nume cu fostul soţ) care a efectuat o evaluare fictivă, fără să vadă interiorul apartamentului, în vederea scoaterii la licitaţie a apartamentului, la o valoare cât mai mică, deşi după sentinţa de partaj s-au efectuat lucrări de reparaţii şi modernizare”, se menţionează în plângere.

Femeia susține că apartamentul a fost subevaluat pentru licitaţie cu aproximativ 15.000 de euro.

Reclamanta mai susţine că la licitaţie au fost cinci persoane care s-ar fi cunoscut între ele: „Aceştia (n.r. licitatorii) se cunoşteau între ei, cu ocazia participării la alte astfel de licitaţii trucate”. Femeia susţine că executorul judecătoresc a falsificat procesul verbal de licitaţie publică din 24 octombrie 2016 și că licitatorii participanţi nu au fost legitimaţi. „Acest fapt dovedeşte că se cunoşteau din alte astfel de licitaţii trucate. Toţi cei cinci sunt funcţionari publici(…)”, scrie în plângerea înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Anica Z. susţine și că procesul verbal de licitaţie a fost redactat la câteva ore după licitaţie, nu imediat după procedură, cum se menţionează în acte.

„La o licitaţie câştigă unul, la următoarea altul, până câştigă fiecare, pentru a crea aparenţa că sunt de bună credinţă. Apartamentele luate prin licitaţie formală pe preţuri de nimic sunt renovate de o echipă de muncitori şi revândute imediat, nu ştiu cât de legală este această procedură”, susține A.Z..

Femeia reclamă şi modul în care s-a efectuat evacuarea. Pe scurt, ea ne-a explicat că trebuia să ajungă la București, pentru ca sora ei să fie operată și că l-a rugat pe executor să amâne termenul, ceea ce i-a și promis, dar că în drum spre București a fost sunată de executor să se prezinte în 10 minute la locuință, pentru executare. Apoi, ar fi fost sunată de o vecină, pentru a i se spune că îi este spartă ușa locuinței de către autorități, în vederea executării silite. Disperată, femeia ar fi făcut cale întoarsă, găsind apartamentul răvășit. Reclamanta susţine că în acea zi i-au fost sustrase bunuri de valoare şi bani și că nu a fost întocmit un inventar al obiectelor găsite în apartament. Ar fi dispărut inclusiv o vioară aparţinând uneia dintre fiicele ei.

Și-a înscris fratele la licitație fără procură și fără să specifice cine este

Despre unul dintre licitatori, femeia a precizat în plângere că s-a înscris la licitaţie cu buletinul fratelui său, stabilit în Franţa de mai mulţi ani. De altfel, într-o declaraţie din 25 septembrie 2017, dată în calitate de martor în fața unui procuror, bărbatul, care menţionează în document că este ofiţer de poliţie, a mărturisit că avea în posesie actul de identitate românesc emis pe numele fratelui său (care are şi cetăţenie franceză) şi că în toamna anului 2016, în urma unei discuţii telefonice cu acesta, au hotărât să-l înscrie ca ofertant la licitaţia care viza apartamentul, pe motiv că s-ar afla lângă locuinţa părinţilor lor. Ofiţerul ar fi plătit cauţiunea de 10% din bani de-ai fratelui său, care se aflau la el.

„Fratele meu mi-a spus că doreşte să vină personal la licitaţie şi eu să mă ocup de înscrierea lui. Declar că nu am avut nicio procură scrisă de la fratele meu, prin care să mă împuternicească ca în numele lui să fac respectivele demersuri, în sensul de a-l înscrie la licitaţie şi de a plăti cauţiunea. Personal, m-am deplasat la sediul Băncii Libra de lângp Tribunalul Braşov, unde în numele fratelui meu (…) am depus o sumă de bani cu titlu de garanţie pentru a participa la licitaţie. Am folosit cu această ocazie buletinul în original al fratelui meu, dar am semnat personal cu semnătura mea recipisa de consemnare. Funcţionarului de la bancă i-am prezentat buletinul fratelui meu şi anunţul de la licitaţie, spunându-i că vreau să-mi încaseze suma de bani pentru a putea participa la licitaţie. Nu a existat nicio discuţie dintre mine şi angajatul de la bancă despre necesitatea vreunei procuri”, a declarat bărbatul.

Potrivit acestuia, la fel a procedat și la biroul executorului judecătoresc, prezentând recipisa fără a se prezenta și arătând actul fratelui său.

„Am primit de la secretară o cerere tip pe care am completat-o personal cu datele de identitate ale fratelui, am datat-o şi am semnat-o cu semnătura mea. Nu am considerat necesar să prezint vreo procură în numele fratelui meu deşi în toate aceste înscrisuri el figura ca ofertant. Am acţionat astfel pentru că la licitaţie urma să se prezinte fratele meu personal”, a declarat polițistul.

Cu o zi înainte de data licitaţiei, fratele său l-ar fi sunat şi i-ar fi spus că nu mai poate veni în România, rugându-l totodată să se ocupe de recuperarea garanţiei, ceea ce a și făcut, dar după ce a asistat la procedura de licitație.

„(…) Deşi intenţia mea era aceea de a obţine garanţia, nu am spus acest lucru doamnelor de la Secretariat şi nici nu am întrebat dacă pot să mă retrag deoarece am crezut că trebuie să fiu prezent la procedură şi doar ulterior să-mi pot recupera banii. Executorul judecătoresc a citit o publicaţie de vânzare şi a început efectiv procedura de licitaţie cu strigarea preţurilor oferite. În tot acest timp, eu nu am participat în nici un mod la licitaţie, ci doar am fost prezent în birou, pot să spun spectator la teatru (…)”, explică bărbatul.

Coincidențe?!

Bărbatul a mai declarat că doar pe unul dintre licitatori îl cunoștea „după nume”, fiind tot polițist.

„Eu nu am vorbit în timpul licitaţiei cu respectiva persoană, întrucât nu ne cunoşteam personal, ci doar auzisem de un poliţist cu acest nume”.
În declarație a mai recunoscut că nu a fost prima dată când a participat la o licitație: „declar că am mai participat la o licitaţie publică în numele fratelui meu (…), însă nu am adjudecat imobilul, precum şi la o licitaţie în numele unchiului meu (…). Licitaţia la care am participat în numele lui (… – al unchiului) a fost adjudecată de acesta. Pentru această licitație au am deținut o procură din partea unchiului meu (n.r. greșeala de ortografie este din declarație și nu se înțelege dacă a avut sau nu procură, dar la finalul declarației polițistul menționează că este în măsură să prezinte o xerocopie a procurorii date de unchiul său)”.

La cealaltă licitație la care s-a înscris în numele fratelui nu a avut procură, după cum a susținut, precizând că și atunci a depus cauțiune apoi a retras-o, fără a licita, întrucât nici atunci nu a putut veni în țară fratele său.

„Participarea mea la aceste licitații a avut loc ca urmare a rugăminților făcute de fratele meu, însă după licitația organizată de executorul (…) chiar i-am reproșat fratelui meu că mă implică în astfel de activități și că nu mai doresc să mai particip la astfel de demersuri”, scrie la finalul declarației. A.Z. ne-a prezentat și declarația dată de fratele polițistului în fața unui procuror, în data de 29 septembrie 2017, când s-ar fi aflat în țară pentru o nuntă. În cadrul declarației, el a recunoscut că ofițerul l-a înscris la două licitații, fără procură, după ce au încercat să facă una generală la un notar din Centrul Civic, dar notarul le-a spus că nu-i poate ajuta, fiind obligat să menționeze exact data licitației, imobilul vizat, executorul judecătoresc etc..

Menționăm că acestea sunt doar fragmente din documentele prezentate de A.Z., cazul fiind complex și dificil de redat în întregime.