Ce să mai așteptăm?

Se apropie finalul lui 2017, unul dintre cei mai descurajanți ani din ultimul deceniu, și sunt sigur că destui reporteri lipsiți de imaginație vor pune din nou eterna și fascinanta întrebare: „Ce așteptări aveți de la noul an?”.

Păi, ce așteptări să mai avem, stimabililor, într-o țară în care un agramat e pus – și menținut! – ministru al Educației, o fostă secretară a școlii  generale dintr-un biet orășel  aflat într-unul dintre cele mai năpăstuite județe ale României (da, de Teleorman e vorba) ajunge ministru de Interne, în care un habarnist într-ale economiei (dar posesor de glume de autobază) e uns prim-ministru, iar un filolog cu doctorat în antropologie (altfel, tot respectul pentru studiile sale) e considerat cea mai bună alegere mai întâi pentru Ministerul Economiei, iar apoi pentru cel al Apărării?

Ce așteptări să mai avem când un senator discută – în Parlamentul României și fără să-i pese că este filmat – despre sex anal, își face o colegă de Legislativ „nesimțită”, „proastă”, „asistată social” și îi ordonă: „Nu mai rânji fasolea la mine!”? Sau când Guvernul legiferează în locul Parlamentului, ba mai mult, își ia libertatea de a legifera „prin derogare de la lege”?

Ce să mai așteptăm, când premierul își pune, de pildă, finul prefect și numește subsecretar de stat la Ministerul Sănătății un june care a lucrat ca agent la o agenție imobiliară? Sau când ministrul Sănătății își numește drept consilier personal o tinerică a cărei principală pasiune este să umple Facebook-ul cu poze de-ale dumneaei în ipostaze de pițipoancă?  Ori când ministrul Energiei ține morțiș să pună ca reprezentant al statului în AGA Rompetrol Rafinare o fostă casieră de editură, iar ministrul Economiei a și numit în Directoratul Transelectrica un specialist în… consultanță pentru decorațiuni interioare, cu o leafă lunară de vreo 30.000 de lei?  

În fine, ce așteptări să mai avem când Guvernul eliberează tâlhari, violatori și criminali din pușcării și amenință cu închisoare de la 1 la 6 ani (printr-un proiect de ordonanță de urgență, care cel mai probabl va fi adoptat) oamenii care muncesc. Repet, care muncesc, nu tâlhăresc, nu violează, nu ucid! Și, pentru că tot am ajuns aici, oare ce se poate spune despre un Guvern care scoate de după gratii infractori condamnați, iar aceștia comit – s-a întâmplat – noi tâlhării, noi violuri, noi crime? Eu cred că în aceste cazuri membrii Guvernului (care răspund solidar, conform legii) trebuie inculpați pentru favorizarea infractorului, dacă nu pentru complicitate! Dacă ar fi să aștept ceva în 2018, eu măcar asta aș aștepta! E utopic, firește. Mai ales în niște vremuri în care buna cuviință, simțul măsurii, onestitatea tind să devină defecte…