BRAȘOV. Gabi Tamaș, despre plecarea în „Țara Sfântă”: „M-am simțit hărțuit în România. Am zis «Da!» fără să stau pe gânduri”

Brașoveanul Gabi Tamaș a semnat în această vară cu Hapoel Haifa. Fundașul a vorbit despre alegerea făcută, dar și depre motivele pentru care a plecat din România, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.

„Am zis «Da!» fără să stau pe gânduri. Nu m-au interesat banii, nu mai conta nimic, voiam doar să părăsesc România. În România nu se vorbește despre ce faci pe teren, ci doar ce faci în afara lui. Fotbalul românesc se duce în jos în fiecare zi, dar pe nimeni nu interesează ce face un jucător la antrenament, ci doar ce face el după ce pleacă de acolo. Nu interesează că dai sută la sută la meciuri, că dai totul la antrenamente, că ești profesionist. Toată lumea îți sare în cap că te-ai dus să bei o bere după ce-ai terminat treaba pe care o aveai de făcut. N-am fost perfect și am greșit mult în viață, însă m-am simțit hărțuit. De mic am o vorbă: «După ce-ți termini munca, faci ce vrei cu viața ta». Dacă aveam chef să mă duc în oraș la ora unu noaptea, să mă plimb, mă duceam. Dar a doua zi, la antrenamente eram sută la sută apt. Nu văd nici un fel de problemă. Dacă ieșeam la 2.00 prin parc și voiam să mă plimb, a doua zi toată presa scria: «Tamaș era mort de beat în parc la ora 2.00 dimineața». Dacă eu sunt profesionist și dau sută la sută în meciuri, sută la sută la antrenamente, ce mai vreți de la mine? Când greșim pe teren să se scrie despre asta, nu să se alerge după mine cu mașinile prin oraș să vadă ce fac când plec de la antrenament și când sunt în timpul liber”, a declarat Tamaș, care a vorbit și despre noua sa echipă: „M-am acomodat repede, parcă joc de o viață aici. Am fost primit bine de toată lumea, colegii sunt O.K.. Îmi place să joc din nou fotbal din plăcere, așa cum o făceam odată. Nu mai voiam să am parte de stres, de nervi, de haos. Voiam să iau fotbalul ca pe un sport, ca pe un joc pe care l-am făcut de mic. Tocmai de aceea am vrut să plec din țară și să mă duc undeva unde să pot să stau liniștit. Nu mai voiam să fie pe capul meu toată nebunia din România. N-am mai suportat”.