Când ceea ce iubești te ucide. In memoriam DOR GETA POPESCU

„Geta Trăiește la Altitudine!”. Așa se numește blogul pe care îl ținea tânăra alpinistă râșnoveancă Dor Geta Popescu. „Îl ținea”, pentru că, zguduitor, nu mai putem vorbi sau scrie decât la trecut despre acest copil frumos, curajos, inteligent, animat de idealuri pentru a căror îndeplinire muncea așa cum noi, „oamenii mari”, nu suntem în stare…

Dor Geta Popescu a plecat dintre noi la doar 14 ani… A plecat de pe munte, adică din locul pe care îl iubea și unde era acasă. Tragedia din Retezat a răpit-o și pe ea, și pe colegul ei de club, un alt copil excepțional, Erik Gulacsi (13 ani…). Iar atunci când ceea ce iubești te ucide, lumea asta își pierde orice înțeles. Nu poți decât să exclami, printre lacrimi, „Nu se poate așa ceva!”.. 

Pentru a ne da, măcar cât de cât, seama cât suflet și ce inimă avea această fată la doar 14 ani, ce om minunat era, citiți ce scria pe blog marți, 7 martie 2017. Mai bine decât putem noi vorbi sau scrie despre ea o fac chiar cuvintele sale.

„2016 a fost marfă! Am tras la antrenamente și am avut spor, expedițiile au reușit toate și au cam fost ceva: Aconcagua, în februarie – 6962 m, cel mai înalt vârf din afara Asiei, cel mai înalt din America de Sud; Pico de Orizaba, Mexic, în mai – 5636 m, cel mai înalt vulcan din America de Nord; tot în mai, Denali/McKinley – 6190 m, cel mai înalt vârf din America de Nord; în decembrie Mt. Giluwe – cel mai înalt vulcan din Australia și Oceania.

Pe toate, adică pe fiecare, am fost cea mai tânără alpinistă din lume pe vârf. Am bătut sau egalat recorduri realizate acum mulți ani, mulți încercând să le doboare între timp: în Aconcagua de 18 ani, în Denali de 21 de ani, în Pico și-n Giluwe, numai de câțiva ani, că erau ale soră-mi, Coco.

Am 6 din Circuitul 7 Volcanoes și 5 din 7 Summits (n.n. – circuitul celor mai înalte vârfuri de pe fiecare continent) . În plan era Everestul ca, odată făcut, să pot gasi sponsori pentru Antarctica. Și Carstenszul trebuia să-l fac acum, în aprilie.

Și ce dacă?!  

Iaca ce am primit în februarie acum, ca răspuns la o solicitare făcută la începutul lui septembrie 2016:

«Namaste!
The government did not permit for under 16 for Everest climbing permit. We are sorry for For Medina. Thank you. Regards”

E în engleză. Medina sunt eu, c-așa mă cheama-n acte, Geta mă strigă.  

Adica n-am voie! Adica ei au un munte și nu mă lasă pe el. Așa, ca e al lor. Așa, că pot.

De fapt, lucrurile stau cam așa:

Dacă face un copil vârful, le scade muntele și nu mai vin clienții. Ei vor jucării pentru oameni mari, adică alea-s lucruri serioase, n-au voie copii la ele. Păi să scrie XXX pe el și să și-l … țină sănătoși!

Am înțeles (greu!) cum merg lucrurile, am înțeles (deja) că dacă faci ceva bine, cu pasiune și (nasol!) cu succes, sunt o mie care vor să-ți pună piedică, tot din (singura lor) pasiune.

Am cel mai bun palmares în munți înalți, la sub 18 ani. Cum ar veni, sunt cea mai bună din lume la jocul ăsta, și joacă băieți și fete care au până-n 18 ani.
Adică eu îmi fac treaba și ăia răi pun ciocolata pe dulap, să n-ajung la ea! Sus, deci, să nu pot s-o iau!

-Aha, deștept lucru! M-ați rupt! O să cad în depresie! … Da’ nu acu’, mai târziu …..

 – Păi v-o iau, băi ăia răi (tata zice că răutatea vine din prostie, da’, mă rog ….), sunt singura care pot să ajung la ea, nu știți că «Geta trăiește la ALTITUDINE!»!?

Dar, ați ghicit! Binele învinge, în cazul meu, mereu!”.