Două colonizări

În antichitate, colonia era o așezare întemeiată de o cetate, de un oraș, de un oraș-stat pe teritoriu străin, în scopuri comerciale. Sau una a cărei înființare răspundea unui interes public, situată într-un loc fixat prin lege și condusă prin reglementări speciale. În epoca noastră, o colonie se definește drept o regiune sau țară, de obicei subdezvoltată sau slab dezvoltată, cucerită (nu neapărat prin forță armată) de alt stat ori de mari entități economice pentru obținerea de materii prime ieftine, de poziții de monopol sau oligopol în sectoare-cheie, de piețe unde să desfacă scump produse de calitate îndoielnică și de unde să exporte cât mai mult capital.

Că definiția din urmă se potrivește României e un lucru pe care îl tot explică unii, cu argumente (economistul Ilie Șerbănescu este primul nume care-mi vine în minte; de altfel, acesta a și publicat o carte intitulată, dacă nu mă înșel, „România – o colonie la periferia Europei”). Și îl cam explică degeaba, că, se știe, câinii latră, caravana trece…

Pe scurt, treaba e-n felul următor, vorba cuiva: banul este făcut să circule. Circulația asta are doi piloni principali: resursele (în primul rând cele energetice) și băncile. Or, în România peste 95% din bănci sunt străine. Adică am pierdut controlul, ca nație, în acest sector. În privința resurselor e aproape la fel – din majoritatea acestora nu fac bani firmele românești. Partea de industrie care a supraviețuit agresiunii sălbatice din anii 1990-2000 este, în mare proporție, controlată tot de alții. Comerțul la fel. În agricultură, lăsând-o la o parte pe aceea de subzistență (căreia i se dăp, în continuare, cu obstinație la cap, dar care se încăpățânează să nu moară), nu românii sunt stăpâni: peste jumătate din terenul arabil e deținut ori luat în arendă de străini; situația se repetă în zootehnie. Pădurile cad întru profitul firmelor străine. Ce dovadă mai bună vreți decât aceea că în România nu se mai fabrică nici chibrituri, nici ace de cusut, iar 60-70% din produsele alimentare de pe piață sunt ori din import, ori cu ingrediente importate?… în condițiile în care încă avem potențial să asigurăm hrană pentru triplul populației!

Cele de mai sus nu sunt suficiente. Li se adaugă colonizarea culturii identitare a României. Răsturnarea scării valorilor. Pervertirea rețetei reușitei în viață. Și, la fel ca în cazul colonizării economice, această operațiune de distrugere spirituală se realizează cu ajutorul… românilor! Și nimănui nu pare a-i păsa. Latră câțiva câini, dar caravana trece în continuare, iar cei care o conduc râd satisfăcuți.