Corona nu mai e „mândria Brașovului” (I)

Echipa de handbal feminin Corona a pierdut, așa cum știu mulți brașoveni, meciul susținut la Zalău, împotriva formației antrenate de un vechi rival, Gheorghe Tadici. A fost o înfrângere la diferență mare, 9 goluri. Ținând cont că dacă nu s-ar fi prezentat la Zalău sancțiunea ar fi fost meci pierdut cu 0-10, s-ar putea spune că s-a făcut deplasarea, cu toate cheltuielile aferente, pentru… un gol. 

Deranjant nu este că s-a pierdut un meci, asta se întâmplă oricui. Deranjantă este maniera realmente penibilă în care echipa brașoveană a jucat (era să scriu „evoluat”, dar n-a fost deloc o evoluție, dimpotrivă…). Corona a arătat ca o echipă mediocră, fără idei și, mai grav, fără chef, unele jucătoare dând impresia că pentru ele meciul este o corvoadă de care abia așteaptă să scape. Iar dacă pentru câteva echipiere ale Coronei a juca handbal pare a fi devenit un chin, pentru noi, privitorii, cu atât mai mult.

De ceva vreme, echipa de handbal este foarte departe de a fi „mândria Brașovului” pe care o cântau suporterii. Formații fără mari pretenții și cu bugete mai mici s-au impus în fața Coronei, unele chiar la Brașov. Nu știu dacă și cât le pasă de asta celor din Consiliul de Administrație, din conducerea executivă a clubului și a secției de handbal, celor din staff-ului tehnic și jucătoarelor. Probabil unora le pasă, măcar cât de cât, dar altora în mod sigur nu.  Campionatul trece, leafa merge… Altfel nu se explică delăsarea vizibilă în multe momente. Și, cum știți proverbul  cu partea de unde prinde miros greu peștele, și în acest caz punctul de plecare al crizei actuale trebuie căutat tot la „cap”, adică la cei care sunt puși să gestioneze situația din club. Fiindcă nu știu ce pretenții se pot emite cu o conducere inertă, permisivă, care n-a dovedit cine știe ce capacități manageriale și care dă senzația că e dezinteresată de handbal. Doar la insistențele vreunui ziarist (și sunt foarte puțini cei care îi „deranjează” cu întrebări ce nu le convin) mai catadicsesc cei din club să ofere câte-o declarație pentru public – asta, atunci când răspund la telefon – dar și atunci vorbesc fără să spună, de fapt, nimic. „Va trebui să”, „ne preocupă”, „vom face și vom drege”, „vom vedea”, „vom analiza”… Mai sunt conferințele de presă dinaintea meciurilor, dar acolo trimit antrenorul și una-două jucătoare pentru declarații de complezență. Și cu asta, gata, s-a mai bifat o acțiune de „relații publice”. După care totul își continuă băltirea. Or, rolul conducerii unui club sportiv nu se rezumă la asta, nici la a se asigura că sala e măturară, că la vestiare curge apa caldă, că se pun în vânzare bilete, că s-a plătit curentul electric și că au intrat banii de la Primărie.

(va urma)

sursa foto: Sportul Sălăjean