Eșecul Uniunii Europene

Rezultatul referendumului din Marea Britanie, oricât de strâns ar fi până la urmă, asta reprezintă: un eșec al unei idei considerate de mulți drept una generoasă, aceea a unei Europe Unite, multiculturale, fără bariere. O idee îngropată acolo – în turnurile de fildeș de la Bruxelles și din marile cancelarii europene – de birocrație, aroganță, lăcomie, desprindere de realitatea oamenilor obișnuiți, contradicții, inflexibilitate, control fiscal tot mai mare și propagandă câtă încape. Or, în secolul XXI, un spațiu atât de mare, cu atât de multe specificități, cu oameni care au acces aproape nelimitat la informații nu se poate conduce cu nasul pe sus, prin ucazuri de la Bruxelles, de la comisarii și alți demnitari de rang înalt de-acolo ori din cabinetele d-nei Merkel și-ale aliaților săi. Nu mai suntem în anii ’50 ai secolului trecut și nici UE nu e Uniunea Sovietică.

„Mai degrabă decât a proteja europenii, UE însăși a devenit cea mai mare amenințare la adresa continentului” scria, în ianuarie, publicația britanică The Telegraph, sub titlul „Cum ar putea colapsa UE în 2016”. Articolul avea ca subiect respingerea „încăpățânată” de către liderii Uniunii a cererii premierului David Cameron de renegociere a relațiilor UE-Marea Britanie, incluzând un pachet apreciat drept modest de reforme, printre care limitarea dreptului imigranților de a pretinde ajutor social. „Creatorii UE  au promis pace și prosperitate, dar prin grandioasa lor nebunie au alimentat doar datorii, disperare și dezintegrare”, mai scria publicația amintită, încheind astfel: „E ușor să ne imaginăm cum manifestațiile pentru victimele terorismului se pot transforma în demonstrații contra Bruxelles-ului, lăsând eurocrații la fel de uluiți și înspăimântați precum Nicolae Ceaușescu atunci când a fost confruntat cu o mulțime ostilă în Bucureștii anului 1989”.

În atari condiții, rezultatul referendumului britanic n-ar trebui să mire prea mult. La fel cum n-ar trebui să mire avansul luat și în alte țări nu doar de eurosceptici, ci și de mișcările anti-UE. Practic, felul îndărătnic, dicreționar, venitos, marcat de eșecuri (cazurile Greciei, Spaniei, Portugaliei, criza refugiaților, eșecul integrării comunitare ș.a.m.d.) în care este condusă și acționează Uniunea Europeană, devenită, din păcate, un uriaș cu picioare de lut, este factorul de creștere pentru aceste mișcări.