BRAŞOV. Casa Negustorilor ar putea adăposti două muzee

Şi în acest an, sărbătoarea nocturnă a muzeelor europene s-a desfăşurat la Braşov şi în alte localităţi sub semnul protestului faţă de situaţia dificilă în care se se află instituţiile şi patrimoniul pe care îl adăpostesc, ameninţat cu dispariţia. Dacă anul trecut muzeele au acoperit vederii cu o pânză neagră câte o piesă valoroasă, anul acesta este itinerată o instalaţie ce are aceeaşi menire: să creeze senzaţia teribilă a pierderii iremediabile a unor valori culturale inestimabile. Expoziţia „Muzeele pierdute”, realizată de Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, împreună cu Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie din Braşov, a reuşit, în cele trei zile cât a stat la Braşov, să sugereze atmosfera vitregă în care sunt funcţionează 110 muzee din România şi alte 60 de instituţii culturale, care stau în clădiri retrocedate şi riscă oricând să fie nevoite să-şi strângă toate exponatele, să le depună în cutii şi să le mute undeva, în beciuri umede, dispărând pentru totdeauna, ceea ce s-a întâmplat deja cu doău dintre ele: Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti şi Muzeul memorial „Emil Isac” din Cluj-Napoca. 

Chirie doar pe cinci ani

În această situaţie dificilă se găsesc şi Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie din Braşov. Clădirea în care funcţionează ambele muzee a fost retrocedată către Biserica Evanghelică C.A. – Parohia Braşov. Directorul Muzeului de Artă, Bartha Arpad, a semnat contractul de închiriere, dar dr. Ligia Fulga, directoarea Muzeului de Etnografie nu a făcut acest lucru, din două motive, unul fiind că Biserica Evanghelică a impus un termen de închiriere de doar cinci ani. „Sigur, s-a găsit o soluţie, nu vom fi evacuaţi, dar suntem într-o stare de provizorat. Nu putem amenaja spaţiile în care stăm şi atunci vizitatorii se plâng că depăşite şi vetuste. După cei cinci ani, situaţia este incertă. Din informaţiile pe care le am, este posibil ca sediul actual al celor două muzee să facă parte din proiectul unui complex hotelier”, a declarat Fulga. Pe de altă parte, Ligia Fulga a declarat că nu a semnat contractul de închiriere cu Biserica Evanghelică, pentru că aceasta vrea să încaseze chirie şi pentru un spaţiu ce aparţine statului român: „Este vorba despre un corp care nu a fost retrocedat, iar eu semnez contractul doar pentru ce a fost retrocedat şi se regăseşte în Cartea Funciară”.

„Să dăm acelui monument extraordinar de valoros al Braşovului utilitatea culturală!”

În acest context, directorii celor două muzee vor să ceară Primăriei Braşov şi Consiliului Judeţean să intervină pentru preluarea clădirii în care până acum a funcţionat restaurantul „Cerbul Carpatin”. Este vorba despre „Casa Hirscher” care, la fel ca şi Cetăţuia Braşovului, a fost folosită de SIF Transilvania până acum ca unitate de alimentaţie publică. în timp ce Cetăţuia de pe Dealul Straja este închisă, urmând a fi scoasă la vânzare, partea de sus a Casei Hirscher, cunoscută în istorie drept Casa Negustorilor, a fost galerie comercială într-un timp, dar a rămas goală de aproape doi ani. Din acest motiv, managerii celor două instituţii de cultură consideră că autorităţile locale se pot implica pentru recuperarea ei. „Vom transmite adrese către Primăria municipiului Braşov şi către Consiliul Judeţean, ca să vedem dacă, din punct de vedere juridic, este posibilă o abordare similară celei de la Cetăţuia Braşovului (acolo unde Primăria Braşov se judecă acum cu Aro Palace pentru retrocedarea monumentului care, în documente vechi de un secol, ar fi aparţinut Braşovului – nota red). Dacă autorităţile locale pot solicita retrocedarea imobilului, aici s-ar putea muta cele două muzee ale noastre. E absolut necesar să facem aceleaşi demersuri pentru a încerca să dăm acelui monument extraordinar de valoros al Braşovului utilitatea culturală”, a precizat Ligia Fulga.

Braşovenii nu vor „mall cultural”

În acest fel, muzeele braşovene, respectiv cel de Istorie (în Casa Sfatului), Casa Mureşenilor, Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie cu secţia sa, Muzeul Civilizaţiei Urbane, ar fi adunate în centrul oraşului şi s-ar putea crea un circuit turistic, idee care, potrivit Ligiei Fulga, este susţinută şi de braşoveni. Cel puţin aşa ar fi reieşit dintr-un sondaj realizat în Noaptea Muzeelor, conform căruia „mai mult de jumătate din respondenţi au spus că muzeele ar trebui să funcţioneze în centrul vechi”, în clădiri monument istoric care să le şi aparţină, dezaprobând, în schimb, „construirea unui «mall cultural», în care să fie toate muzeele, la periferia oraşului”.

„Abuzul făcut de comunişti a fost continuat de Guvernul Roman!”

Istoricul Nicolae Pepene, directorul Muzeului de Istorie, este cel care ar putea oferi administraţiei locale şi judeţene un dosar solid pentru obţinerea Casei Hirscher, într-un demers de recuperare culturală a unei moşteniri ce aparţine de drept comunităţii braşovene. Pepene a făcut o documentaţie despre modul în care fostul trust comunist ONT Carpaţi a pus mâna abuziv pe clădirile monument istoric pe care le-a transformat în „cârciumi”, abuz continuat de Guvernul Roman în 1990, când a permis transferul patrimoniului ONT, printre care Cetăţuia şi Casa Hirscher, către SC Postăvarul SA, intrată ulterior în portofoliul SIF Transilvania, ca SC Aro Palace. „Abuzul din anii ’70, când comuniştii au luat fără acte imobile istorice şi le-au dat unor baroni locali, cum era cel de la Trustul ONT Carpaţi, care le-au distrus amenjându-le drept cârciumi, a fost continuat în 1990, când a fost transferate în proprietatea unor particulari. Este un tupeu incredibil, ca nişte indivizi să-şi aroge drepturile de moştenitori ai unui patrimoniu istoric. Ceea ce a fost sute de ani în proprietatea comunităţii a ajuns în 20 de ani să fie în mâna câtorva, care nu au nici un drept. De aceea cred că Primăria Braşov poate deschide proces şi recupera ceea ce îi aparţine, eu le ofer toată documentaţia. Iniţiativa de a revendica imobilul drept sediu de muzee îi aparţine doamnei Fulga, probabil, pornind de la o discuţie mai veche dintre noi despre această luare cu japca”, ne-a declarat istoricul.

Legende ţesute în jurul imobilului din secolul al XVI-lea

Imobilul ridicat între 1541-1547, monument istoric şi de arhitectură, denumit Podul Bătușilor, Casa negustorilor, Casa Hirscher, cea mai mare construcție la acea vreme din oraș, reflectă puternicul rol comercial al Braşovului. În perioada medievală aici era un loc de desfacere a mărfurilor executate de diferite bresle, în special a cizmarilor și cojocarilor. Apollonia Hirscher, văduva judelui Brașovului, Lucas Hirscher, a oferit 8.000 de florini pentru construirea acestui centru comercial, numit și bazar, care asigura un loc de desfășurare a produselor breslașilor braşoveni. Clădirea ocupă primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67,40 metri și fiind alcătuită din două pavilioane separate printr-o curte interioară, unite la extremitățile frontale. Stâlpii de piatră, amintind stilul Renașterii, arcadele de la parter și cele de la etaj, acoperișul abrupt acoperit cu țiglă roșie, coborât până sub limita superioară a zidurilor, dau construcției un aspect, deși compact, foarte masiv și bine întărit. Intrarea arcuită, păstrată în forma inițială, reprezintă principala intrare a clădirii. Vestigiile unor vechi ziduri amintesc configurația din trecut a pavilionului, cu două birouri și două magazii mari, destinate probabil oficiului vamal. Pivnița spațioasă, cu bolți largi și masive, era compartimentată în partea dinspre piață, potrivit structurii încăperilor de la parter. O parte din pivniță era însă special amenajată pentru păstrarea vinurilor. Puternicul incendiu de la 1689, precum și cele ulterioare, afectează și Casa Negustorilor. Între 1759-1847 au loc transformări arhitecturale radicale care aduc construcția în forma ei actuală. Casa Hirscher fost restaurată în 1960 în forma iniţială.

În jurul istoriei construirii clădirii s-au născut mai multe legende. Una dintre ele spune că văduva Apollonia Hirscher avea o fată care, în urma unei boli ce aparent o răpusese, a fost înmormântată cu tot felul de bijuterii pe ea. Peste noapte niște hoți o jefuiesc și pentru un inel vor să-i taie degetul fetei, care astfel se trezește. În amintirea întoarcerii miraculoase a fetei, văduva Hirscher a construit această casă cu arcade. În schimb, Apollonia Hirscher și fiica sa sunt reprezentate într-o frescă pe frontonul clădirii de pe strada Michael Weiss 22.