Infrastructură, cât de cât, avem. Dar sport? (I)

O privire de suporter asupra sportului de performanță brașovean

Nu e cazul să ne ascundem după deget, cum îndeobște ne este în obicei: Brașovul nu stă prea bine în privința sportului. Nici a celui de masă, nici a celui de performanță. Unii ar putea replica prin aceea că sportul nu-i chiar coada cozii în comunitatea noastră, există domenii situate și mai rău, de pildă ceea ce se cheamă viață culturală. De acord, dar să nu comparăm mere cu pere și nici să ne raportăm la ce-i mai rău. Nici nu vreau acum să deschid discuția despre halul în care s-a prezentat urbea noastră la audierile în urma cărora s-a stabilit „lista scurtă” pentru selecția finală națională în vederea desemnării ca și Capitală Europeană a Culturii în 2021. Dacă te bate la fund până și Baia Mare (oraș fără veleități culturale) în privința alcăturii dosarului de candidatură, atunci orice comentariu chiar e de prisos…

Revenind la sport, avem cam așa: câțiva performeri pe plan național la unele sporturi individuale de mic impact mediatic, sportivi care, din păcate, se zbat în anonimat la ei acasă, fiind, practic, necunoscuți în comunitate; o echipă de fotbal care a retrogradat din prima ligă și își pune problema dacă se va desființa în curând ori va mai agoniza o vreme; o echipă de polo care, practic, nu-i brașoveană, e Sportul Studențesc București și a fost mutată aici pentru că există un bazin OK. În fine, „perlele coroanei” (sau ale Coronei) erau, până recent, considerate formațiile de hochei și de handbal feminin. Ambele, reprezentând sporturi cu tradiție la noi în urbe, chiar dacă la hochei e vorba despre o tradiție reînnodată după multă vreme – primele echipe au apărut la începutul secolului XX în Dârste și prin Șchei, iar prima campioană națională la acest sport a fost Brașovia, în 1925. Oricum, după construirea Patinoarului Olimpic din Parcul Tractorul (o realizare majoră pentru Brașov, în ciuda tuturor contestărilor), hocheiul a devenit, în foarte scurt timp un adevărat fenomen social în oraș. Din păcate, la noi, se pare că orice lucru care începe să meargă bine trebuie dacă nu distrus de-a binelea, atunci măcar afundat în mlaștina mediocrității. Așa se întâmplă și la echipa de hochei Corona (vorbesc despre „echipa mare”), unde un management defectuos și o idee fixă (doar hocheiști români, în condițiile în care, spre deosebire de handbal-fete, aria de selecție națională este extrem de mică – nu știu dacă există măcar 180 de hocheiști seniori români în toată țara) riscă să compromită performanța sportivă și, în consecință, să îndepărteze lumea de patinoar. Ceea ce se și întâmplă: de la tribune arhipline, cu spectatori venind cu o oră înainte de meci, să prindă un loc mai bun, chiar și în picioare, s-a ajuns la 200-400 de spectatori pe meci, uneori nici chiar atât.    

(Va urma)

P.S.  Actualmente, în sporturile de echipă, „mândria Brașovului” a devenit echipa de baschet Olimpia CSU, despre care voi scrie câte ceva mâine. La finele acestei săptămâni, în Sala Sporturilor „Dumitru Popescu-Colibași”, fetele antrenate de Dan Calancea se vor lupta în Final Four-ul pentru Cupa României. Meciurile turneului sunt programate sâmbătă de la 13.45 („U” Alba Iulia-Sepsi Sf. Gheorghe) și de la 16.15 (Olimpia CSU Brașov – Phoenix Galați), duminică de la orele 18.00 urmând a avea loc finala. Cum biletul costă doar 10 lei, vă invit să le susținem împreună pe aceste fete inimoase ce reprezintă Brașovul. Fie și pentru faptul că n-ar fi de laudă pentru noi dacă în sală majoritari ar fi suporterii din Sf. Gheorghe, care deja au solicitat 600 de bilete…