BRAŞOV. Ceremonii, recunoştinţă şi lacrimi

La 26 de ani de la momentele istorice din Decembrie 1989, nici măcar ceremonia religioasă şi militară din Cimitirul Eroilor-Martiri ai Revoluţiei de la Braşov nu s-a schimbat. Nici atmosfera. Lângă morminte, rudele celor ucişi priveau cu lacrimi în ochi, îndureraţi şi revoltaţi că nu ştiu nici după 26 de ani cine sunt vinovaţii. Iar Dosarul Revoluţiei s-a închis, pe motiv că faptele s-au prescris.

Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor (ALRUE) „Braşov-Decembrie 1989”, Prefectura Braşov şi Garnizoana Braşov au organizat, la 26 de ani de la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, un ceremonial religios şi militar în jurul Crucii-monument din marmură şi metal pe care sunt înscrise 69 de nume ale eroilor civili jertfiţi la Braşov, doar o parte dintre cei care au înfruntat moartea pentru ca noi toţi să fim liberi. Oficialităţi judeţene şi locale, civile şi militare, şi câteva zeci de participanţi, în marea parte, membri ai asociaţiilor de revoluţionari, s-au adunat astăzi pentru a-i comemora pe cei căzuţi pentru libertate în Decembrie 1989. Începută cu o depunere de coroane la Troiţa din faţa Prefecturii, comemorarea a avut loc în Cimitirul Eroilor Revoluţiei, unde militarii se aflau deja în dispozitiv pentru desfăşurarea ceremoniei.
După intonarea Imnului Naţional, preoţii militari Constantin Ciobanu, Epaminond Ioan Boroş şi Bogdan Oancea, dar şi venerabilul părinte Nicolae Coman au oficiat o slujbă de pomenire, pentru cei care au trecut la veşnicie în zilele din Decembrie 1989. În acordurile Imnului Eroilor, intonat de fanfara Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, au fost depuse coroanele, primii fiind membrii Asociaţiei (ALRUE) „Braşov, Decembrie 1989” şi cei ai asociaţiilor revoluţionarilor, care, ca de obicei, au îngenuncheat şi au ţinut un moment de reculegere, urmaţi de cei ai reprezentanţilor Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, ai Prefecturii, ai Consiliului Judeţean, ai Primăriei, ai Poliţiei, ai Secţiei Judeţene de Informaţii, ai Jandarmeriei, ai Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, ai Brigăzii 2 Vânători de Munte, ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Ţara Bârsei”, ai Centrului Militar Zonal, ai Inspectoratului Şcolar Judeţean, ai partidelor politice. „După 26 de ani Braşovul este recunoscut ca oraş-martir (nota red. – titlul este acordat din 1992, dar pentru scurt timp, anul acesta, Braşovul a fost omis), iar asta a fost cea mai frumoasă comemorare de până acum. Am fost respectaţi de autorităţile locale şi de armată, care ne-a onorat cu prezenţa şi cu fanfara (la fel s-a întâmplat, în cele mai multe ocazii, şi anii trecuţi -nota red.). Pentru noi, această comemorare înseamnă durere, mai ales pentru cei care au pierdut copii, părinţi sau soţi. Nu avem cum să uităm şi încercăm să ţinem vie amintirea lor”, a spus preşedintele ALRUE Braşov, Vasile Mardare.

Ceremonialul s­-a încheiat cu defilarea Gărzii de onoare formate din militarii Brigăzii 2 VM, ai Jandarmeriei şi ai ISU.

Durere fără leac

În acelaşi timp, la mică distanţă de ceremonia oficială, străjuind crucile de marmură ale celor dragi, îndureraţi, aproape la fel ca acum 26 de ani, dar mult mai încrâncenaţi, revoltaţi că nu vor mai afla măcar cine sunt asasinii, nicidecum să-i vadă pedepsii, şi că de eroi se vorbeşte doar o dată pe an, urmaşii aşezaseră pe morminte coroane, jerbe şi lumânări aprinse. Preotul Bogdan Oancea, de la Brigada 2 Vânători de Munte, a venit să slujească la fiecare mormânt în parte, după care rudele au împărţit colivă, colaci şi băutură. Din păcate, erau şi morminte pe care doar cei din asociaţie puseseră câte o jerbă, iar ceilalţi urmaşi au aprins o candelă. Şi pe acolo a trecut părintele Oancea.
Corneliu Boteanu, preşedintele de onoare al ALRUE Braşov, şi-a pierdut unicul fiu în zilele Revoluţiei. Este îndurerat, revoltat, dar nu e vindicativ. Ar vrea măcar să se facă dreptate, să ştie adevărul. În apropiere suspină o mamă. Şi-a îngropat fiul în floarea tinereţii şi nici măcar nu ştie cine e vinovat pentru asta. „Mi-e greu şi acum. Doare când vezi că nu e dreptate pe nicăieri. Nici despăgubiri, absolut nimic”.

„În această zi, trebuie să le fim recunoscători eroilor care începând cu 16 decembrie au avut ca scop eliberarea întregii ţări de sub opresiunile regimului. Toţi cei care şi-au riscat viaţa pentru libertatea noastră merită respectul etern şi recunoştinţa noastră veşnică. Dacă nu ar fi avut curajul să reacţioneze atunci, poate că azi nu am fi avut cum să ne bucurăm de libertatea de exprimare, de libera circulaţie, de beneficiile democraţiei şi şansa de a decide pentru noi. Am câştigat libertatea cu preţul unor camarazi, a tristeţii familiilor rămase în urmă. Au murit fraţi, soţi, soţii, copii. În semn de respect vă adresez rugămintea de a-i comemora în orice moment, nu numai azi, iar familiilor îndurerate le ofer toată consideraţia mea. Nimeni şi nimic nu poate reda o persoană pierdută, însă respectul şi recunoştinţa noastră sper să vă aline durerea”, a spus prefectul judeţului Braşov, Mihai Mohaci.

Membrii asociaţiilor de revoluţionari au rămas o bună bucată de timp discutând în jurul monumentului, pomenindu-şi camarazii căzuţi. Încet-încet, părculeţul s-a golit şi doar sporadic câte un trecător se oprea şi părea a se înclina în semn de respect.