EXCLUSIV BRAŞOV. Primele certificate de urmaş erou-martir din Decembrie 1989

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD) a găzduit astăzi Colocviul „15 Noiembrie 1987 – Ziua când România a ales revolta”, dedicat evenimentului istoric de la care se împlinesc duminică 28 de ani. Manifestarea a prilejuit înmânarea, în cadru festiv, a certificatelor care atestă calitatea de urmaş de erou-martir din Decembrie 1989, către două braşovence, mamă şi fiică, ele fiind primele din Braşov care intră în posesia documentelor preschimbate conform OUG 95/2014, care a modificat legea 341/2004, Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987.

Este vorba despre Etelka Babeş (foto) şi Gabriela Babeş, văduva, respectiv fiica eroului Liviu Corneliu Babeş, artistul braşovean care în martie 1989 s-a autoincendiat pe pârtia Bradul din Poiana Braşov, în faţa câtorva zeci de turişti români şi străini, în semn de protest faţă de politica opresivă şi inumană a regimului ceauşist, disperat că revolta din 15 Noiembrie 1987 fusese înăbuşită şi participanţii erau prigoniţi. La baza pârtiei, cuprins de flăcări, bărbatul s-a prăbuşit, nu înainte însă de-a afişa pe trunchiul unui copac un text. „Stop Morder, Auschwitz = Braşov” scria pe pancarta menită să explice scopul gestului său. Locul acestui protest n-a fost ales întâmplător, Babeş voia să fie sigur că va fi văzut de străinii din Poiană, care să-l povestească mai apoi în lumea liberă. Ceea ce s-a şi întâmplat, gestul şi mesajul martirului braşovean făcând înconjurul globului şi conştientizând asupra faptului că România devenise un lagăr comunist.

După Revoluţie, cei care s-au gândit să îi păstreze vie memoria şi să perpetueze recunoştinţ faţă de eroul Babeş au fost membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987” Braşov, cărora li s-au alăturat ulterior cei din Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic. Participanţii la revolta anticomunistă –  cea mai puternică acţiune de acest fel din Europa de Est a anilor ’80 – i­-au ridicat o cruce lângă pârtie, pe locul unde s-­a prăbuşit în flăcări. An de an, „novembriştii” s-­au dus pe pârtie însoţiţi de părintele Andrei Sicoe, care a ţinut o slujbă de pomenire, şi au depus o coroană de flori la crucea lui Liviu Corneliu Babeş. „Din câte ştim noi, Babeş a lăsat şi o scrisoare de adio în care spune că acesta este felul lui de a protesta faţă de reprimarea brutală a revoltei din 15 Noiembrie 1987. Chiar dacă nu ar fi fost aşa, oricum, ceea ce a făcut el a făcut pentru noi, toţi românii. A fost încă un strigăt de libertate, fiindcă se temea că mesajul revoltei din ’87 se va pierde”, explica acum câţiva ani Florin Postolachi (foto, dreapta), fostul preşedinte al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”.

Aşa se şi explică faptul că acordarea certificatelor pentru Etelka şi Gabriela Babeş s-a făcut cu prilejul desfăşurării colocviului dedicat revoltei anticomuniste din 15 Noiembrie 1987. De altfel, la eveniment a fost prezent şi Marius Boeriu (foto, stânga), actualul preşedinte al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”, care, în numele celor pe care îi reprezintă, a primit o diplomă de onoare pentru „pasul temerar făcut spre libertate şi demnitate” acum 28 de ani. Potrivit lui Boeriu, evenimentul a avut loc chiar în sala „L.C. Babeş” din IRRD, certificatele fiind înmânate de Adrian Sanda, cel care conduce Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 (SSPR), în prezenţa câtorva dintre membrii Colegiului Naţional al institutului: Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Claudiu Iordache, a conducerii ALRUE Braşov Decembrie 1989, respectiv preşedintele Vasile Mardare şi vicepreşedintele Mircea Brenciu. De asemenea, au fost prezenţi câţiva dintre studenţii din 1987 care s-au solidarizat după 15 noiembrie cu muncitorii arestaţi şi au avut la rândul lor de suferit din cauza prigoanei.

Oricum, în afară de „novembrişti” şi foştii deţinuţi politic, doar cei din Asociaţia Braşov Decembrie 1989, devenită Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor (ALRUE), îl mai pomenesc pe L.C. Babeş, dar cei din urmă în manifestări separate, în rest, eroul fiind uitat sau ignorat. Doar în preajma zilei de 2 martie se mai vorbeşte despre el.