Tradiții bogate la Sântămărie Mare – „Paștele din mijlocul verii”

Creștinii din cultele istorice se pregătesc să întâmpine una dintre marile sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, numită „Adormirea Maicii Domnului” în Biserica Ortodoxă și „Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria, în Biserica Romano-Catolică. Recent, biserica anglicană a introdus „Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria” pe aceeași dată. Este ultima, cronologic, din cele patru sărbători mariologice, care încheie ciclul mai larg al praznicelor împărătești din Biserica Ortodoxă și anticipează sfârșitul calendarului liturgic (31 august). Cunoscută popular și sub numele de „Sântă Marie Mare” sau Sântămărie Mare,  Adormirea Maicii Domnului este și cea mai veche dintre sărbătorile mariologice. Originea ei se află în Biserica primară și a fost dintru începuturi legată de cultul morților și cinstirea sfinților. Praznicul începe în seara aceasta cu Prohodul Maicii Domnului și a fost precedat în Biserica Ortodoxă de un post de două săptămâni, întrucât Sfânta Fecioară Maria Născătoarea de Dumnezeu este cea care a reprezentat un nou prilej de practică ascetică și exigență morală.

Prilej de bucurie spirituală

Celebrată pe 15 august, Sfânta Maria Mare este precedată de o perioadă de post de 14 zile, pentru ortodocși și greco-catolici. Chiar dacă în ultimii ani există tendința de celebrare a zilei numelui de către cei care poartă numele de Maria sau un derivat al lui pe 15 august, sărbătorirea propriu-zisă a numelui are loc pe 8 septembrie, ziua nașterii Maicii Domnului. Cei adormiți se pomenesc în ziua de 15 august, iar cei vii sunt sărbătoriți de Sfânta Maria Mică, pe 8 septembrie. Cu toate acestea, Sfânta Maria Mare este „prilej de mare bucurie și sărbătoare, acest praznic fiind cunoscut și sub numele de «Paștele din mijlocul verii». Sunt multe zone în țară în care cu prilejul acestei sărbători se cânta Prohodul, ca în Vinerea Mare. Este cea mai importantă sărbătoare închinată Maicii Domnului și dacă se cheamă sărbătoare înseamnă că este prilej de mare bucurie spirituală”, spune pr. Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Zi de rugăciune și de pelerinaj

Dacă cei aflaţi în necazuri, în boală sau în momente de cumpănă se roagă cu credinţa Maicii Domnului în această zi îndeosebi, ei vor găsi mângâiere și alinare sufletească. Se crede că Maica Domnului ajută îndeosebi feţele care se roagă Ei pentru căsătorie, femeile însărcinate (pentru o naștere ușoară) și pe cei păgubiţi sau aflaţi în suferinţe. Se spune că pentru a fi sănătos și a-ți proteja familia de necazuri și boli este bine să te rogi Maicii Domnului în această zi și să mergi în pelerinaj la mănăstirile și bisericile cu har, purtând hramul Sfintei Marii. În Maramureș, fetele tinere se duc la slujba bisericească îmbrăcate în straie toate de culoare albă.

Trei luni pentru cununiile ortodoxe

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este considerată și sărbătoarea care desparte lunile de vară de cele de iarnă. Tradiția spune că de Sfânta Marie Mare se culeg flori și se pun la icoana Preacuratei considerându-se că apoi ele vor fi bune de leac. În familiile cu fete de măritat, icoana este spălată cu flori de busuioc pentru a avea noroc în dragoste. Acum se culege năvalnicul, o plantă care crește în păduri, în locuri ascunse, cunoscute doar de femeile în vârstă. În general, planta aceasta este dăruită fetelor pentru a avea noroc să se căsătorească cu un băiat gospodar și iubitor. Tradiția spune că dacă de Sfânta Marie Mare înfloresc trandafirii, atunci va fi toamnă lungă. În anumite zone, porumbul crud, „în lapte”, este considerat un aliment specific sărbătorii. De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului (15 noiembrie).

Zi dedicată pomenirii morților

În cultura populară este fără doar și poate cea mai importantă sărbătoare a verii în religia creștin-ortodoxă, închinată unuia dintre cei mai îndrăgiți sfinți de factură feminină: Fecioara Maria. În cazul sfinților și celor plăcuți lui Dumnezeu nu se poate vorbi despre moarte sau sfârșit, astfel că ziua în care Sfânta Maria și-a dat obștescul sfârșit este pomenită în cultură religioasă drept „adormire”, continuarea vieții în ceruri. În părțile Moldovei, Sfânta Maria Mare era considerată „a morților”, fiind pomeniți toți ce au numele pornind de la cel al Preacuratei și doar la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) erau sărbătoriți cei care poartă acest nume. De altfel, îÎn satele în care s-a păstrat tradiţia jocului, jocurile sunt interzise în această zi, ele putând fi reluate însă în ziua imediat următoare sărbătorii. În dimineața zilei de 15 august, femeile merg la biserică și împart struguri, prune și faguri de miere. Apoi, femeile merg în cimitir și tămâiază mormintele rudelor.

În Moldova, pentru cinstirea morților și pentru că aceștia să-și găsească liniștea pe lumea cealaltă, se fac fapte de milostenie și se dau de pomană struguri, pâine, prune sfințite în biserica. În anumite părți ale Munteniei – faguri de miere.

Trecerea de la vară la toamnă

Era firesc ca o sărbătoare atât de mare și aproape de sufletul creștinilor să dea naștere multor tradiții, obiceiuri și superstiții.  În popor, Sfânta Marie Mare este sărbătoarea care face trecerea între anotimpul călduros și cel autumnal. Odată trecută această zi, vremea începe și „se strică”, făcând loc ploilor și răcorii. După această zi, se organizează din nou nunți, au loc târgurile de toamnă, se fac însămânțările specifice noului sezon, iar apele nu mai sunt bune de scăldat.

Motivele vegetale se regăsesc în datinile populare legate de această sărbătoare. În unele zone, ziua de 15 august este cunoscută și sub numele de „Cercurile Sfintei Marii” și există obiceiul că fetele tinere, nemăritate, să poarte la sân o plantă numită „năvalnic” pentru a-l atrage pe cel ursit către meleagurile lor. De asemenea, de vor înflori trandafirii în această zi, se crede că oamenii vor avea parte de o toamnă lungă și frumoasă. Și tot în această zi, fetele culeg flori și le așază la icoana Maicii Domnului în semn de cinstire, rugându-se pentru sănătate și împlinirea dorințelor. Despre flori se spune că au proprietăți tămăduitoare.

Cerbul spurcă apa râurilor

Tot de această sărbătoare, ciobanii coboară oile de la munte („La Sântămăria Mare/Tulesc oile la vale!”), bărbații își schimbă pălăria cu căciula, se interzice scăldatul în apa râurilor (fiindcă e spurcată de cerb) și dormitul pe prispă sau în târnațul (pridvorul, tinda) casei. Totodată, în Oltenia, încă se păstrează o regulă nescrisă conform căreia focul nu se va aprinde în vatră dacă vrei să fii ferit de boală și de alte nenorociri. Se aprinde în schimb candela și se lasă să ardă toate ziua. De asemenea, ușa trebuie să fie ţinută deschisă chiar dacă soarele nu a răsărit încă. Se crede că pe ușa pe care va intra, Maica Domnului va împărtăși alinare și voie bună.

Târguri și Ziua Marinei

În această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă. Perioada dintre cele două Sântămării, Sântămăria Mare (15 august) și Sântămăria Mică (8 septembrie), era considerată perioada cea mai potrivită pentru semănăturile de toamnă. La țară, în vii se angajează pândarii (oameni care să păzească viile) și se spune că se „leagă” ciocul păsărilor, pentru ca acestea să nu mănânce boabele de struguri.

În fiecare an, pe 15 august, este celebrată și Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbări la malul mării, dar și în orașele dunărene.

Citiți și:

Prohodul Maicii Domnului, în această seară