TRASEE DE WEEK-END : Cheile Vârghișului – galerie foto

Situate la limita sudică a judeţului Harghita și la cea nordică a judeţului Covasna,  Cheile Vârghișului, străbătute de râul cu același nume, constituie o arie protejată de interes naţional – rezervaţie naturală de tip mixt (botanică, speologică, geologică), inclusă în reţeaua Natura 2000.

Faptul că sunt mai puţin cunoscute și nu lesne accesibile pentru amatorii turismului de șosea (deși se poate merge cu mașina, pe drum forestier, până la intrarea în chei, din ambele direcţii ale acestora) le face cu atât mai  atractive. Nu veţi găsi (sau cel puţin noi n-am găsit de câte ori am fost) grataragii de profesie, manele, mormane de gunoaie „turistice”, proastă creștere și celelalte „ingrediente” ale așa-numitului turism de masă de la noi. 

Veţi găsi, în schimb,  susurul râului, cântecul păsărilor, stâncării impresionante acoperite de mușchi, poduri suspendate peste care va trebui să treceţi (cu grijă, să nu faceţi balans), copaci majestuoși – stejari, fagi, mesteceni, frasini, tise, arini, jugaștri -, iar dacă nimeriţi în perioadele optime, aparatele dvs. de fotografiat vă vor mulţumi pentru ocazia de a surprinde crinul de pădure (Lilium martagon) , irisul siberian, untul vacii (Orchis militaris, o specie de orhidee, plantă ocrotită), papucul doamnei, frăsinelul, căpușnica (Cephalanthera rubra), colţișorul (Dentaria glandulosa), bulbucii de munte, crucea voinicului, lăptucul oii (Telekia speciosa) , barba-ungurului (Dianthus spiculifolius) ș.a.m.d. 

Fauna din Chei nu este la fel de ușor de surprins. În ce ne privește, am văzut berze negre, corbi, acvilă ţipătoare mică, ciocănitoare neagră, ciocănitoare de munte, codobatură, piţigoi, vânturel, uliu, mierle de apă, veveriţe. Plus urme și bălegar de urs, dar nu ne-am intalnit niciodată cu vreun proprietar al lor (deși dinspre Vârghiș sunt plăcuţe avertizoare) . În general, animalele sălbatice simt omul și se îndepărtează, dar, oricum, dacă vreţi să fiţi mai liniștiţi din acest punct de vedere, recomandarea noastră este să vă procuraţi un fluier, în care să suflaţi când și când. Alţii mai sfătuiesc să aveţi un spray cu piper, dar – în afară ce cele care au raza de acţiune de 10 metri și costă 60-80 de euro – este mult mai puţin eficient decât fluierul. Raza lor de acţiune este îndeobște 1-3 metri, iar un urs lansat spre voi, la distanţa asta nu se oprește. Plus că s-ar putea să aveţi ghinionul ca vântul să bată spre voi, caz în care ghiciţi cine va fi afectat…

Din câte am aflat, în Chei mai vieţuiesc exemplare de vidră, căprioară, vulpe, lup, pisică sălbatică, dihor, ieruncă, găinușa de alun, vipera berus, șarpele de alun, năpârca, salamandra, păstrăvul curcubeu, clean, lipan, mreană. Și misteţi, asta putem certifica, deși n-am vazut decât unul, la intrarea în chei dinspre Merești. Numai că era un mistreţ domesticit, cu apucături de căţel, crescut de mic de niște localnici (vezi foto)  și care chiar se ţine de tine și se comportă ca un Grivei. Tot acolo am conversat cu un ditamai corbul, la fel de sociabil…

Ce diferenţiază, însă, Cheile Vârghișului, sunt peșterile și grotele. În doar câţiva kilometri, sunt cartografiate peste 120 de asemenea cavităţi, datorită faptului că aici întâlnim, așa cum scrie la carte, un sector de îngustare din calcare jurasice, cu fenomene exocarstice și endocarstice de mare spectaculozitate. 

Există, de pildă, Peștera  Orban Balasz (cea mai cunoscută, denumită după cel care a cartografiat-o), unde se urcă pe niște scări. Alt exemplu este Peștera Șura Cailor, situată imediat lângă un podeţ de trecere peste apă.   Ceea ce nu toată lumea știe este că deasupra ei este o formaţiune realmente spectaculoasă – Grota Tătarilor – la care se ajunge după un urcuș scurt, dar abrupt și destul de alunecos. Practic, sunt trei grote deschise, două dintre ele având forma unor orbite oculare despărţite de ceea ce se poate interpreta ca fiind o piramida nazală.  Dacă vă pasionează, unele peșteri găzduiesc și lilieci.

În peșterile și grotele din Cheile Vârghișului s-au descoperit urme de locuire încă din paleolitic.  

* Acces

Din Brașov, în Cheile Vârghișului se poate ajunge prin două variante:

1.  Brașov-Rupea-Jimbor-Ocland-Crăciunel-Meresti (98 km), plus drumul Merești-Cheile Vârghișului, aprox. 8 km (drum OK).

2. Brașov-Feldioara-Apaţa-Baraolt-Vârghiș (68 km), plus drumul Vârghis-Cheile Vârghișului (12 km, drum foarte prost, parcurs în aprox.40 -50 min, cu emoţii privind starea mașinii)

* Ce recomandăm

Accesul dinspre Merești este mult mai facil, în plus, porţiunea de chei de acolo până la Peștera Șura Cailor ni s-a părut mai spectaculoasă decât cea dinspre Vârghiș. Se pot vedea și mai multe peșteri.   

Dacă mai aveţi timp și chef, la întoarcere, în nordul Mereștiului există ruinele unei fortificaţii medievale, iar la ieșirea din sat, pe stânga pârăului Vârghiș, se pot vedere urmele unei așezări dacice fortificate, cu mai multe faze de locuire. 

La începutul verii, în zona din apropiere (ex.- Vlăhiţa) exista poiene unde înfloresc narcisele.