BRAȘOV. Povestea unei învingătoare

„Nimic nu e imposibil în viață, trebuie doar să crezi și să lupți”, spune tânăra brașoveancă Ramona Lorena Lengyel, care de peste 30 de ani se luptă cu handicapul fizic și cu discriminarea și încearcă să-și croiască un drum prin viață. Chiar dacă nici acum nu poate merge singură, nici nu poate vorbi articulat, iar de scris folosește mâna stângă, deși ea e dreptace, a scris 180 de pagini de roman, cartea „Stars Dance”, publicată la Editura Transilvania Expres, fiind lansată zilele trecute.

Ramona suferă de tetrapareză spastică (paralizia tuturor membrelor) de când s-a născut. Boala ei a fost depistată doar când avea 11 luni, cu toate că mama ei le spusese medicilor în repetate rânduri că fata ei nu se dezvoltă normal. De atunci, plină de speranță și optimism, a încercat să treacă peste handicapul fizic de care suferă, dar și de nepăsarea și indiferența oamenilor.
„Îngerul păzitor” al Ramonei a fost mama, Niculina Lengyel, care a susținut-o pe fată cum a putut mai bine. În ciuda sărăciei și a intoleranței oamenilor, femeia a făcut tot ceea ce îi stătea în putință pentru ca fiica sa să se poată recupera. Cu eforturi supraomenești, a dus-o veri de-a rândul la spitale și sanatorii din țară și din Ungaria, unde a urmat un program intensive de recuperare, a stat alături de ea și a avut răbdare în ceea ce privește vorbirea, a făcut lobby pe lângă autorități ca Ramona să poată să urmeze o grădiniță și o școală. Abia când avea 10 ani fata a fost primită în clasa I, deși era dezvoltată intelectual normal. Mama sa a cărat-o ani de-a rândul pe Ramona, care tot creștea, spre școală și spre liceu, deși ea însăși a fost operată de opt ori la picioare.
De-a lungul timpului, Ramona s-a dovedit a fi extrem de ambițioasă. A reușit chiar să absolvească Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov. Din nefericire, aici s-a lovit de cinismul multor colegi, dar și de exigențele împinse până la absurd ale unor profesori. Cu toate acestea, fata a reușit să termine. A devenit blogger și administrator de site, prin care oferă diverse informații utile și încearcă să le fie de folos celor care au aceleași probleme ca ea.

Ar vrea să nu mai depindă de ajutorul cuiva

Ceea ce își dorește Ramona acum este să poată să-și poarte singură de grijă și să nu mai depindă de cei din jurul ei. Acest proces de independență a început deja să se deruleze. De-a lungul anilor, datorită tratamentelor pe care le-a făcut în Ungaria, atunci când a reușit să strângă banii necesari, starea ei a început să se îmbunătățească: Ramona a început să meargă sprijinită în baston, deși i se spusese că toată viața și-o va petrece într-un scaun cu rotile. „Sunt fericită că poate să facă acum atâtea lucruri, care pentru alții sunt banale, dar pentru ea sunt realizări. Face multe lucruri mărunte, pe care ar fi trebuit să le fac eu dacă nu s-ar fi descurcat”, a explicat Niculina Lengyel.
Din păcate, deocamdată nu poate să meargă singură pe stradă, fiindu-i mai greu să pășească peste borduri. De aceea, tratamentul de recuperare a Ramonei trebuie continuat, dacă aceasta dorește să poată păși normal, neajutată de nimeni.

Și-a făcut debutul literar

Chiar dacă nici acum nu poate merge singură, nici nu poate vorbi articulat, iar de scris folosește mâna stângă, deși ea e dreptace, a scris 180 de pagini de roman. Și nu este singurul manuscris. Astfel, ea și-a făcut debutul publicistic cu romanul „Stars Dance”, poveste ce poate fi rezumată de dictonul roman „Per aspera ad astra”, deși un roman autobiografic al propriei bătălii a autoarei pentru o viață normală, nu una printre stele, ar fi la fel de captivant. „Stars Dance” este povestea drumului spre stele a doi brașoveni, Laura și David, pentru care muzica înseamnă totul. Pasiunea pentru cântec și dorința de a se dărui publicului cu toată ființa îi fac să treacă peste divergențele dintre ei, peste eșecurile inerente, peste obstacole aparent insurmontabile, peste dezamăgiri și să ajungă cunoscuți în cele mai îndepărtate colțuri ale globului. Dublată de talent și de multă muncă, dragostea pentru muzică face din povestea „Stars Dance” povestea oricărei trupe de succes din lumea largă.
Cartea, care a apărut la editura Transilvania Expres, a fost îngrijită de colega noastră, Liliana Jighira, cea care i-a fost Ramonei și învățătoare. Lansarea a avut loc la Mediateca francofonă a Bibliotecii Județene „George Barițiu” Brașov,  iar despre roman au mai vorbit Iulian Cătălui (bibliograf) și Ruxandra Nazare (bibliotecar) la Biblioteca Județeană Brașov. „Am scris această carte, deoarece muzica este ca un medicament pentru sufletul meu. Povestea este făcută după principiul după care mi-am clădit viața, dacă ești pasionat de ceva anume, poți depăși orice obstacol în viață. În timp ce mă gândeam dacă merită să scriu sau nu ce aveam în minte, aflu din întâmplare că povestea din imaginația mea e asemănătoare cu povestea de viață a unor artiști renumiți din lume. Atunci am simțit că trebuie să scriu neapărat această carte”, a scris Ramona în prefață.
Ea a venit la lansare cu un discurs scris, pe care l-a citit Ruxandra Nazare: „Astăzi mi se îndeplinește un mare vis. Este pentru prima oară în viața mea când vin în fața unor oameni și povestesc despre o realizare a mea. Dintotdeauna mi-am dorit să ies în evidență cu calitățile pe care le am ca persoană, nu prin problemele de sănătate. Să reușesc să public o carte are o importantă imensă pentru mine, deoarece îmi dovedește că toată munca mea  și toate sacrificiile făcute de mama nu au fost în zadar timp de 17 ani de școală. Îmi doresc că prin această realizare să fac un mic pas pentru a schimbă percepția oamenilor față de persoanele cu dizabilități. Îmi doresc să fiu un exemplu pentru alte persoane care se confruntă cu aceleași dificultăți. Nimic nu e imposibil în viață, trebuie doar să crezi că se poate. Asta și fac cele două personaje principale din carte, luptă pentru visul lor de a avea un cuvânt de spus în domeniul muzical. Viața le aduce multe surprize plăcute, dar și neplăcute. Cu toate astea Laura și David nu se opresc niciodată din drumul lor de a bucura oamenii de pe întreaga planetă cu cântecele lor. Sper că povestea cărții mele să va pună pe gânduri, să luptați mai mult pentru visele dvs, indiferent de ce vă oferă viața. Îmi doresc ca Stars Dance să fie o carte care va influența pe mulți oameni în sensul bun al cuvântului”. Ramona le-a mulțumit tuturor celor care au ajutat-o și celor care au fost la lansare, printre care și colegii și prietenii de la Asociația pentru Persoane cu Dizabilități Fizice Sf. Haralambie Brașov, oameni cu probleme asemănătoare, dar și cei care îi ajută să le depășească.

„Un om deosebit”, „o carte aparte”

„A fost un moment înălțător atunci când am cunoscut-o pe Ramona, e un om absolut deosebit. A muncit în viața ei cât alți oameni într-o sută. Ea nu poate vorbi articulat, însă asta nu înseamnă că în interiorul ei nu există o întreagă lume de gânduri, ea chiar luptă pentru fiecare literă. Mi-a fost elevă patru ani, un elev model, însă pot să spun că am cunoscut-o cu adevărat la câțiva ani după aceea, când am putut să comunicăm în scris și am desecoperit un om minunat. Nu vrea compătimire și nici nu are nevoie, ci trebuie admirată, fiindcă ne poate inspira pe toți. Vreau să îi mulțumesc pentru că mi-a dat ocazia să îi fiu învățătoare și editor. Deși nu este o poveste autobiografică, tot ceea ce se găsește în carte există în interiorul Ramonei”, a declarat Liliana Jighira.
„Romanul de debut al tinerei autoare, despre muzică și tineri muzicieni este binevenit în peisajul literar românesc, la noi s-au scris puține cărți, în acest domeniu. Au existat câteva monografii și dicționare de muzică pop-rock, romanul sau volumul autobiografic mai mult al lui Nicolae Covaci liderul legendarului grup „Phoenix” (care este amintit în romanul Ramonei Lengyel), intitulat «Phoenix. Însă, eu…» din 1994.  Romanul Ramonei Lengyel este cu totul altceva, avem de-a face cu o poveste de viață reală a unor artiști-muzicieni faimoși în lume, evident bazată pe imaginația scriitoarei. În general, totul le merge bine celor patru personaje principale amintite (mai bine conturate sunt însă Laura și David), autoarea mergând numai pe latura Binelui, Frumosului și Adevărului, „kalokagatiei” platoniciene, să spunem, înfățișând partea frumoasă și sensibilă a omului, omenirii, relațiilor interumane, mergând către un idealism absolut, aproape. Din acest punct de vedere, romanul Ramonei Lengyel se deosebește atât de romanele românești pe această temă, care abundă în scene cvasi-pornografice și limbaj licențios, cât mai ales de cele occidentale, care prezintă mai mult fațeta întunecată a muzicienilor și star-urilor rock, viața tumultuoasă, droguri, beții, sex, delincvență, viață profund dezordonată etc. Totuși, simțind că prea multă fericire strică, inclusiv pe latura estetico-literară, sau în ceea ce privește credibilitatea romanului, oamenii nu sunt numai buni, ci și răi, în același timp, Ramona Lengyel inserează și elemente de dramatism și tragedie, negative, să zicem, care echilibrează structura caracterologică și narativă a romanului”, a remarcat Iulian Cătălui.