EDITORIAL: Nici o jenă

„Măi, fraților… Sigur că politicienii au furat 25 de ani ca-n codru. Și ce mai bucurie pe popor să-i vadă acum în cătușe. Dar oricât ar fi furat ăștia în 25 de ani, marea corupție o făcurăm noi, ceilalți 21 și ceva de milioane. De la adusul blugilor și gecilor de piele din Turcia și până la țigările netimbrate, de la „hai să facem fără acte” până la „o iau pe firmă”, se duseră de la buget în atâta amar de vreme câteva sute sau mii de miliarde”. Cuvintele citate sunt ale unui tip pe care mulți telespectatori l-au putut îndeobște admira scălâmbăindu-se la televizor, făcând glume sexuale căznite și urlând ca apucatul. Un tip altfel talentat, dar, deh, ce nu face obsesia ratingului din om…

Acum, însă, tipul a lăsat, pentru moment, scălâmbăielile și a trecut la chestii serioase: finanțe, evaziune, mustrări… Ce să zic, asta ne lipsea: încă un moralist fiscal al nației. Unul care descoperă că nu politicienii și clica lor, ci poporul, „noi, ceilalți”, suntem vinovați de marea corupție! Nu „băieții deștepți” din energie, care fac miliarde cu un calculator și-un operator, cumpărând ieftin de la stat și vânzând scump tot statului, ci amărăștenii care, prin anii ’90, cărau marfă de la Stanbul cu sacoșele de rafie. Nu cei care au pus la pământ industria, grație privatizărilor de tip japcă și șpagă, ci fumătorii de țigări netimbrate. Nu marii sifonari ai fondurilor europene, nu încasatorii de bani pe „proiecte” inutile, prin care își propuneau să învețe rromii octogenari să-și facă adrese de e-mail și conturi pe Facebook sau prin care „edificau” parcuri în păduri și piscine, arteziene ori săli de sport în sate uitate de lume și locuite de trei babe și doi moși, ci nesimțiții care cumpără apă minerală pe firmă. Nu mahării care aruncă sute de milioane pe tot soiul de studii de fezabilitate pe care le dosesc în fișete și așteaptă să expire pentru a comanda altele, mai scumpe, ci baba Leana, care vinde borș fără bon fiscal. Nu traficanții de influență pe sute de mii și milioane de euro, nu cei ce sifonează sume imense pe sisteme informatice de nefolosit, pe cărți de alegător care nu-s bune de nimic, pe carduri de sănătate ce nu rezolvă, ci creează probleme, ci noi, „ceilalți”. Noi suntem marii corupți. Serios, după pledoaria asta, tipul care ni se adresează cu „măi, fraților” merită cu asupră de măsură să fie uns purtător de cuvânt al Guvernului. Sau măcar al Ministerului de Finanțe.

P.S. Sigur că toată lumea trebuie să respecte legea și să-și achite obligațiile față de stat. Dar ce ne facem când legea e strâmbă, fără cap, împilătoare? Sau când statul însuși nu își îndeplinește obligațiile față de cetățeni?  

Și încă o chestiune: din discuțiile pe care le-am avut în ultima vreme cu unii angajați ai ANAF, a rezultat că sunt printre ei și oameni care se jenează de ce sunt puși să facă. Comediantul citat la început 

n-are, însă, nici o jenă.