De astăzi începe Postul Patimilor

Postul Paștelui, numit Postul Mare, Postul Patimilor, iar în calendarul popular Păresimi, este cea mai lungă perioadă de post din an. Pentru credincioșii ortodocși și greco-catolici,  începe anul acesta la 23 februarie și se încheie peste șapte săptămâni, în 11 aprilie.

Postul Patimilor este cel mai lung și, totodată, cel mai aspru dintre cele patru posturi de peste an rânduite de Biserică. Postul, în general constituie una din practicile religioase cele mai importante și mai respectate în viața credincioșilor. Postul înseamnă în accepția generală, abținerea totală sau parțială de la anumite mâncăruri, băuturi și plăceri trupești, pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Ca practică rituală, îl întâlnim aproape în toate religiile, constituind un mijloc de purificare de patimi – în sensul pasiunilor, al poftelor nestăvilite care ne îndepărtează de Dumnezeu și de esența noastră umană, ca fii ai Lui. De aceea, postul nu este un scop în sine, ci doar o cale sau un mijloc de îmbunătățire spirituală  În Noul Testament a fost practicat și instituit chiar de Mântuitorul Hristos. În predicile sale, Mântuitorul făcea adeseori referire la post ca mijloc potrivit în lupta fiecăruia cu ispitele și demonii, postul și rugăciunea fiind socotite drept cele două aripi care îl înalță pe om la ceruri. Însă, nici o clipă nu trebuie uitat faptul că acestea trebuie însoțite de un efort de curățire interioară, de îmbunătățire și creștere spirituală, care se manifestă prin fapte de milostenie, de gesturi care dovedesc mai mult ca oricând că iubirea aproapelui este o lege asumată. Sfinții Apostoli au practicat și ei postul și l-au recomandat credincioșilor, devenind una din căile de sporire în virtute. Sfinții Părinți și teologia ortodoxă accentuează însă necesitatea îmbinării postului trupesc (alimentar), cu cel spiritual, care înseamnă dominarea patimilor și pornirilor rele din ființa noastră. Un post alimentar fără a o transformare lăuntrică nu este un post adevărat. După învățătura creștină, postul nu este (doar) o practică de dezintoxicare a organismului, ci un act de voință și de jertfă,  deci un act de cinstire a lui Dumnezeu. În cartea sa intitulată „Postul cel Mare”, pr. prof.doctor în teologie Alexander Schmemann, considerat unul dintre cei neobosiți mărturisitori ai Ortodoxiei (convertit) în America, considera postul Paștelui drept „mai presus de orice, o călătorie duhovnicească, destinația sa fiind Paștele, «praznic al praznicelor»”.

Dezlegarea la untdelemn și vin se dă doar sâmbăta, duminica și la sărbătorile cu cruce neagră, inclusiv în Joia Patimilor. De asemenea, se poate consuma pește la Buna Vestire (25 martie) și în Duminica Floriilor (5 aprilie, în acest an). În tradiția populară, Postul Mare se numește Patruzecimea sau Păresimi, iar primele două zile se numesc Lunea Curată și Marțea Vaselor, fiind dedicate purificării spațiului, pregătirii borșului și spălării vaselor „de dulce”.

De altfel, și biserica recomandă mai multă asprime în primele două zile ale postului, ca și în Săptămâna Mare. Miercuri, a treia zi din prima săpătmână, se ajunează până seara. Apoi se mănâncă pâine și legume fierte fără ulei.

În toate celelalte zile din Postul Paștelui, cu excepția zilelor de dezlegare, se mănâncă uscat o singură dată pe zi, în zilele luni-vineri, iar sâmbătă și duminică de două ori pe zi,  legume fierte cu untdelemn și se poate bea puțin vin. De menționat că aceasta este „rețeta” postului aspru. În postul obișnuit sau comun, mâncăm la orele obișnuite, dar numai „mâncăruri de post”, adică ne înfrânăm de la carne, peste, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime (mâncăruri de dulce) și de la orice rău.   (L.J.)