A început Săptămâna Nebunilor, cu petreceri dezlănțuite

Săptămâna Nebunilor din tradiția
populară, cea care începe astăzi, se suprapune peste Săptămâna Albă sau
Săptămâna Brânzei din calendarul bisericesc ortodox. Ea e denumită astfel pentru că
nu se mai consumă deloc carne, ieri fiind Lăsatul/Lăsata Secului de
carne, ci doar lapte, brânză, ouă și pește, inclusiv miercuri și vineri, fiind perioada ce pregătește intrarea în Postul Paștelui.

Sărbătoarea Sfintelor Paști este precedată de unul dintre cele patru
posturi mari de peste an, rânduite în Biserica Ortodoxă. Postul Mare sau
postul Sfintelor Paști este chiar cel mai lung și aspru post pentru creștini. Lăsatul/lăsata secului are loc în ultima zi în
care se mai poate mânca „de dulce”. Pentru începutul postului Sfintelor
Paști există două date de lăsat al secului, una pentru carne (Duminica
Înfricoșătoarei Judecăţi) – cea de ieri,
cealaltă pentru lactate, ouă și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din
Rai), anul acesta la 22 februarie.
Săptămâna dintre cele două
date este ultima săptămână
dinaintea unei lungi perioade de privaţiuni și, prin urmare, este un
răstimp de agitaţie, nebunii, veselie, manifestări dezlănţuite, care
culminează cu petrecerea plină de excese dată cu o zi înainte de
intrarea în post. Pe de altă parte, Săptămâna nebunilor este marcată și
de acte rituale specifice începutului de an agrar, celebrat la
echinocţiul de primăvară. Astfel, prof. Ion Ghinoiu preciza: „prin
fixarea Paștelui în raport cu echinocţiul de primăvară și faza lunară,
cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în
afara ciclului pascal, la Lăsatul secului și la Rusalii”.

Potrivit
folcloristului Simeon Florea Marian, oamenii au numit-o Săptămâna Nebunilor, întrucât
„numai nebunii pornesc a se însura, numai proștii și urâții abia acum
dau zor ca să se căsătorească, pe când toți cei cuminți, câți au avut de
gând să se însoare în decursul cârnilegilor (sau al „câșlegilor”, adică
perioada dintre Sfântul Ion și începutul Postului Mare, în general,
perioadele „de dulce” dintre posturi ­ n.r.) s-au însurat cu mult
înainte”. Profesorul Ion Ghinoiu afirmă că înnoirea timpului în
calendarul popular românesc se desfășura după un ritual care, pentru a
fi împlinit, necesită mai multe zile cosmogonice. La fel se întâmplă și
la începutul de an nou agrar, zilele cosmogonice fiind împărțite în două
perioade diametral opuse de către ceea ce se numește „Revelionul
Lăsatului Sec de Paști”. Ritualul de înnoire a anului agrar cuprinde o
perioadă de îmbătrânire și degradare a timpului, evidențiată prin
practici în care apar mascații și elemente orgiastice (așa-­numita
Săptămână a Nebunilor), și o perioadă cu practici de purificare a
spațiului, de reîntronare a armoniei și echilibrului (prima săptămână a
Postului Paștelui, numită în calendarul popular Săptămâna Cailor lui
Sântoader).

Mascații fac „nerozii și glume” 

Prin obiceiuri și practici rituale, oamenii
creează imaginea de îmbătrânire și degradare a timpului: mascații
(bărbați îmbrăcați în haine femeiești), numiți Măscăruși, Fărsăngani sau
Brondiști, intrau în șezători, unde făceau „nerozii, nebunii și glume”.
Ei luau nevestele și fetele la joc, improvizau diferite dansuri,
foloseau expresii licențioase, însoțite de gesturi obscene. În același
registru orgiastic se înscriu și jocul, ca și consumul excesiv de
mâncare și băutură la Lăsatul (Lăsata) Secului, ca și faptul că
petrecerile nocturne au amploarea unui Revelion, dându-li-se valoare de
An Nou. În această tradiție se înscriu Alaiul Măștilor, ca și
Fasching-ul, cu foma adaptată Fărșang (carnaval), un obicei popular al
comunităților germane și maghiare din Ţara Bârsei, dar și „Roata în flăcări”, obicei păstrat la Șinca.

Ion
Chelcea, în 1939, scria că tinerii se mascau în personajele unei nunţi,
de la mire și mireasă, la nași, preot, dascăl și până la nuntași, și
străbăteau așa uliţele satului, speriind copiii și sărutând fetele
tinere. Se îndreptau către un pom sub care era oficiată o parodie de
cununie. Se opreau apoi la râu, unde mirii se spălau pe mâini, într-un
gest ritual, apoi se îndreptau cu toţii către casele oamenilor, unde
erau cinstiţi cu băutură.

Superstiții uitate

În Săptămâna Albă, începe
țesutul pânzei pentru cămăși, căci până la începutul Păresimilor fiecare
femeie sau fată trebuie să fie gata cu tortul pentru cămăși. În
Săptămâna Albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an puzderie de
viermi în frupt. Nu e bine să te lai (speli), în Săptămâna Albă, căci îți
albești părul și îmbătrânești curând. În Săptămâna Brânzei, nu e bine să
te speli la cap, căci se scutură burdufurile de brânză în cap, adică
faci mătreață, și-ți albește părul în curând.

Zilele acestei
săptămâni au și ele denumiri pe măsură. Astfel, prima zi e Lunea
Albă sau Lunea Burdufului, când fiecare om taie burduful de brânză. Se
zice Lunea Burdufului pentru că atunci se isprăvește burduful cu brânză,
când se scutură. Această zi se ține de oameni pentru căsătorie
grabnică. Femeile cu furcile și torcând se duc în cârciumă, pentru a se
face grâul înalt.

Nu e bine să se spele, îndeosebi cei tineri, pe
față și pe cap, căci le albește părul și orbesc. Pentru aceasta se
pune, când se spală, o fărâmă de brânză în apa din albie, spre a nu albi
curând. Se bat cu burduful cei care nu s-au însurat, trebuind în schimb
să facă rost de băutură. Oameni mascați umblă cu burduful, și bat și
femeile ce nu fac copii. Cei ce nu primesc nu se însoară și nu fac
copii. În Lunea Burdufului se dau câinii la tivic sau la jujeu, ca să
devină răi.

În Marțea Albă, e bine să se mănânce brânză. Se ține
împotriva bolilor. În această zi nu se spală rufe. Nu se face baie,
fiindcă albește părul. În Marțea Albă femeile au voie numai să spele,
dar să nu întindă rufele, fiindcă bate piatra bucatele.

În
Miercurea Albă este dezlegare la brânză și celelalte lactate. Nici în
această zi nu e bine să te speli pe cap, ca să nu încărunțești de
timpuriu.
Urmează Joia Nepomenită sau Joia Necurată, Gadinele,
Joia Blasii, Vlașii, Vlașii sau Vracii Ochilor. În această zi, femeile
spală cămășile, ca să fie albe peste an. Se ține mai ales de văduvi, ca
să se căsătorească mai repede. Nu se lucrează nimic. Vârtelnița nu se
aduce în casă, fiind rău de căpiere. Se crede că, altminteri, oamenii și
vitele ar căpia, învârtindu-se întocmai ca vârtelnița. Femeile nu torc
în această joi, ca să nu le fie în primejdie bărbații, la pădure, să
nu-i ucidă copacii.
Gadinele e o sărbătoare de trei zile – joi,
vineri și sâmbătă – din Săptămâna Brânzei, dedicată insectelor
dăunătoare culturilor agricole, mai ales gândacilor. Cine nu serbează
Vlașii din Săptămâna Albă face vara viermi în ochi. Vlașii sau Vracii
Ochilor se țin pentru dureri de ochi.
În joia din Săptămâna Albă,
unele femei nu spală rufele, din pricină că le e frică de „soborât” sau „boșorogit” și că se pornește din ele ”poală albă”. Altele spală
cămășile și opresc cenușa rămasă de la leșie și o întrebuințează
împotriva viermilor ce-i fac vitele în răni, vara.
Urmează
Vinerile Scumpe sau Vinerea Ouălor. Vinerile Scumpe sunt douăsprezece pe
an, înaintea fiecărui praznic câte una. Cine nu ține aceste vineri,
care încep din Săptămâna Brânzei, nu are spor la nimic și tot anul
bolește. Se țin cu post și rugăciune, mâncând numai seara. Vinerile
acestea se țin pentru binele casei și pentru curățenia sufletului.
În
unele sate, Vinerile Scumpe sunt ținute doar de tineret, pentru a avea
noroc la căsnicie. Vinerile Scumpe se țin pentru vindecarea de bube.
Neținând Vinerea Ouălor, se strică ouăle sub cloști și nu scot pui.
Sâmbăta
din Săptămâna Albă se mai numește și Întâia Sîmbătă a lui Lazăr,
Sâmbăta Albă sau Sâmbăta Ursului. În această zi se fac plăcinte și se
dau de pomană lui Lazăr, căci se zice că acesta a murit de dorul
plăcintelor și l-au plâns surorile lui șase săptămâni, iar după ce a
înviat, a zis: „Cine a murit mort să fie!” De atunci nimeni n-a mai
înviat și nimeni nu va mai învia.
Sâmbăta Ursului cade în
Săptămâna Brânzei și zic bătrânii că Lazăr a mâncat plăcinte și l-a
mâncat ursul. Lazăr are darul de a tămădui bubele. Nu lucrează bărbații,
fiind o zi rea de căzături, de primejdii, de fiare. Femeile nu cos, nu
spală cămăși bărbătești, căci cine se îmbracă cu cămașă lucrată în
această zi cade jos de pe unde se suie.
Cine, în această sâmbătă,
nu mănâncă plăcinte va cădea din pom sau va fi prins de friguri la
vară. Se împart colăcei și colivă cu lumânări mici. Se împart plăcinte,
ca aceia care le-au dat de pomană să aibă ce mânca pe Lumea Cealaltă.
Tot în această zi, fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel
mai rece și dau de pomană ca să aibă izvor în Cealaltă Lume.