De la prima lecție la primul recital – Cum poate muzica să îi ofere unui copil încredere şi motivaţie
Prima lecție de muzică rareori seamănă cu imaginea pe care o avem despre un muzician. Nu există încă o piesă interpretată de la început până la sfârșit, tehnica este abia la început, iar uneori cel mai mare succes al unei ore poate fi găsirea câtorva note, ținerea corectă a instrumentului sau reproducerea unui ritm simplu.
Și totuși, exact de aici poate începe un parcurs care, în timp, schimbă felul în care copilul se raportează la muzică și la propriul progres.
Pentru mulți copii, distanța dintre prima lecție și primul recital este alcătuită din zeci de reușite mici: prima melodie recunoscută, prima piesă cântată fără ajutor, primul pasaj care nu mai pare imposibil sau momentul în care profesorul spune: «Acum chiar a sunat bine».
La început, progresul se măsoară în lucruri mici
Un copil care începe să studieze pianul, vioara, chitara, canto sau tobele intră într-un domeniu în care aproape totul este nou.
La pian trebuie să descopere claviatura și să coordoneze mâinile. La vioară, producerea unui sunet frumos poate fi în sine o provocare. La chitară, pozițiile degetelor cer răbdare, iar la canto copilul începe să fie atent la respirație, intonație și felul în care își folosește vocea.
Din perspectiva adultului, asemenea pași pot părea mărunți. Pentru copil însă, faptul că astăzi reușește ceva ce cu o săptămână înainte nu îi ieșea poate deveni una dintre cele mai importante surse de motivație.
Studiul muzicii face progresul relativ ușor de observat. Copilul își amintește cum suna piesa la început și poate auzi diferența după câteva săptămâni. Nu are nevoie de o notă într-un catalog pentru a înțelege că a avansat.
Exercițiul capătă sens atunci când există un obiectiv
Entuziasmul primei lecții nu este suficient pentru a susține luni sau ani de studiu. La un moment dat apar inevitabil fragmente mai dificile, repetiții și zile în care progresul pare mai lent.
Aici contează mult felul în care este construit parcursul. Un obiectiv prea greu poate transforma studiul într-o sursă de frustrare. Unul prea simplu poate duce la plictiseală. Între cele două există o zonă în care copilul este provocat suficient pentru a progresa, dar poate și să simtă periodic satisfacția unei reușite.
De aceea, repertoriul are un rol mai important decât pare. Exercițiile tehnice sunt necesare, dar pentru un copil este mult mai ușor să înțeleagă de ce exersează atunci când vede legătura dintre ele și o melodie pe care își dorește cu adevărat să o cânte.
Uneori o piesă preferată poate face pentru motivație mai mult decât încă zece minute de insistență din partea unui adult.
Rutina nu trebuie să însemne ore întregi de studiu
Una dintre dificultățile familiilor este găsirea unui loc pentru muzică într-un program în care există deja școală, teme și alte activități.
Dar continuitatea nu presupune neapărat sesiuni lungi. Mai ales în primii ani de studiu, câteva momente de practică distribuite în timpul săptămânii pot avea mai mult sens decât o sesiune lungă făcută în grabă înaintea următoarei lecții.
Important este ca exercițiul să rămână realizabil. Pentru un copil, diferența dintre «trebuie să exersez o oră» și «vreau să mai încerc o dată bucata aceea» poate fi enormă.
Profesorul are aici un rol important: să transforme obiectivul mare – o piesă întreagă – în pași suficient de mici încât elevul să poată vedea permanent următoarea reușită. În timp, copilul începe să înțeleagă că progresul nu apare dintr-o singură încercare reușită, ci din revenirea asupra unui lucru care inițial părea dificil.
Primul recital schimbă perspectiva
La un moment dat, muzica poate ieși din spațiul lecției. Pentru un copil, pregătirea unei piese pe care urmează să o cânte în fața altor oameni schimbă sensul exercițiului. Dintr-odată există o dată, un public și un moment spre care se îndreaptă munca din ultimele săptămâni.
Primul recital nu trebuie privit ca un examen. Copilul poate avea emoții. Poate greși o notă. Poate începe prea repede sau poate avea nevoie de câteva secunde înainte de a porni.
Valoarea experienței nu stă în interpretarea perfectă. Important este că ajunge să ducă la capăt în fața unui public ceva ce, cu câteva luni înainte, nici măcar nu știa să facă.
În acest sens, scena îi oferă un reper foarte concret al propriului parcurs: între prima întâlnire cu instrumentul și momentul în care interpretează o piesă există o succesiune de lecții, încercări, corecturi și mici victorii.
După recital, copilul nu se întoarce chiar în același punct
Una dintre cele mai frumoase consecințe ale unui recital apare uneori la următoarea lecție. Piesa pentru care copilul a lucrat săptămâni întregi s-a încheiat. Emoția evenimentului a trecut. Dar în locul ei poate apărea o întrebare nouă: «Ce cântăm acum?»
Este un moment important, pentru că motivația începe să nu mai vină doar din exterior. Copilul a văzut unde poate duce munca lui și poate începe să își dorească următoarea melodie, următorul nivel sau următoarea apariție.
Nu fiecare elev va iubi scena și nici nu este necesar. Unii copii preferă să cânte pentru ei înșiși, pentru familie sau pur și simplu pentru plăcerea activității. Dar pentru cei cărora le place experiența recitalului, aceasta poate deveni o bornă foarte utilă în parcursul muzical.
Un astfel de parcurs poate începe și în Brașov
La Centrul Educațional și Artistic Vivace din Brașov, elevii pot studia pian, vioară, chitară, canto și tobe în cadrul unor lecții individuale, adaptate vârstei, nivelului și obiectivelor fiecăruia.
O parte importantă a procesului este tocmai construirea unui traseu între primele noțiuni și posibilitatea de a folosi ceea ce a fost învățat într-un context real. Repertoriul este ales astfel încât să existe atât progres tehnic, cât și muzică pe care elevul să o poată înțelege și de care să se poată bucura, iar recitalurile le oferă celor care își doresc acest lucru ocazia de a urca pe scenă.
Pentru un părinte, prima lecție poate părea doar începutul unei activități extracurriculare. Pentru copil însă, în timp, ea poate deveni începutul unei succesiuni de momente foarte concrete: prima melodie, prima piesă dificilă dusă până la capăt, prima dată când cineva îl ascultă cântând și, poate, primul aplauz.
Iar între toate acestea se construiește ceva greu de măsurat într-o singură lecție: sentimentul că lucrurile care la început par dificile pot deveni posibile atunci când sunt abordate pas cu pas.
P
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.
