Miza de milioane de la Corona Brașov: Fotbal de Superligă pe o „cutie de chibrituri” sau investiție directă din banii orașului?

Calificarea Coronei Brașov în grupele Cupei României la fotbal ar fi trebuit să fie un moment de sărbătoare pură pentru sportul local. În schimb, succesul de pe teren nu face decât să pună o lanternă puternică pe un amatorism administrativ cronic. Să aduci nume grele în lot, precum Gicu Grozav sau Alex Mateiu, să rulezi un buget uriaș pentru eșalonul al treilea și să visezi la o metamorfoză spectaculoasă în Fotbal Club Metropolitan Brașov, dar să îți primești oaspeții pe o „cutie de chibrituri” precum Stadionul Carpați, reprezintă definiția perfectă a contradicției brașovene.

Orașul se încăpățânează să privească peste gard, la infrastructura impecabilă din Sfântu Gheorghe sau din alte județe vecine, acoperindu-și neputința cu o promisiune comodă: banii guvernamentali de la CNI vor veni cândva, poate la 1 ianuarie 2028. Această strategie a așteptării pasive este o eroare fundamentală de viziune.

Visul numit Liga 2 și capcana banilor guvernamentali

Proiectul sportiv derulat sub umbrela municipalității avansează într-un ritm alert. Cu achiziții de marcă și un buget net superior contracandidatelor, obiectivul nescris al Coronei este promovarea în Liga 2 la finalul sezonului 2026-2027, urmată de transformarea în FC Metropolitan Brașov și atacarea primei scene a fotbalului românesc.

Apare însă dilema financiară centrală: ar fi trebuit Primăria Brașov să își asume integral finanțarea unui stadion de aproximativ 10.000 de locuri din bugetul local, în loc să aștepte sprijinul de la București?

Decizia de a depinde de Compania Națională de Investiții protejează pe hârtie banii orașului, lăsând spațiu fiscal pentru proiecte de mobilitate sau spitale. Cu toate acestea, orice întârziere birocratică din capitală împinge finalizarea arenei spre sfârșitul deceniului. Brașovul nu este o localitate asistată; este un motor economic regional care își permitea eșalonarea pe doi sau trei ani a celor 25-35 de milioane de euro necesare unei arene proprii. O investiție directă din resurse proprii ar fi garantat o casă nouă exact în momentul în care echipa obține dreptul de joc în eșaloanele superioare.

Un pariu periculos pe umerii performanței sportive

Performanța sportivă nu așteaptă procedurile lent derulate de achiziții publice. Dacă ratarea promovării în Liga 2 ar fi un eșec de proporții raportat la resursele investite, promovarea fără o arenă conformă va declanșa o adevărată criză logistică.

Infrastructura ruinată de la ICIM, terenul secundar Metrom și decrepitul Stadion Tineretului arată clar deznodământul nepăsării din ultimii ani. În lipsa unei baze moderne, noua entitate vehiculată FC Metropolitan Brașov va fi obligată să își joace meciurile de acasă în exil, la Sfântu Gheorghe, Ploiești sau Sibiu, privând comunitatea exact de spectacolul pentru care plătește. Primăria a preferat economiile de moment în locul vitezei de execuție, mizând pe o sincronizare perfectă – dar puțin probabilă – între birocrația de la CNI și punctele obținute pe teren.