Paradoxul energetic: România produce ieftin, exportă pe nimic și cumpără înapoi de 10 ori mai scump. Cum a ajuns Bulgaria „bateria Balcanilor” pe banii noștri

România trăiește un paradox economic greu de digerat: deși am investit masiv în energie „verde”, plătim printre cele mai scumpe facturi din Europa raportat la puterea de cumpărare. Motivul? Producem mult atunci când nu avem nevoie și cumpărăm extrem de scump exact când ne arde buza mai tare. În tot acest timp, vecinii de la sud de Dunăre ne predau o lecție dură de capitalism și strategie energetică.

Cercul vizios: Cum finanțăm, fără să vrem, rețeaua bulgară

Mecanismul este pe cât de simplu, pe atât de păgubos pentru statul român. În timpul zilei, când soarele strălucește cu putere, miile de panouri fotovoltaice montate în România pompează energie în rețea. Pentru că producția depășește cu mult consumul de la prânz și nu avem unde să stocăm acest surplus, prețul se prăbușește. Pe 4 iunie, de exemplu, România a exportat energie la un preț de dumping: doar 16,4 euro/MWh.

Cine a cumpărat-o? Bulgaria. Vecinii noștri au anticipat colapsul pieței și au investit masiv, în ultimii doi ani, în uriașe parcuri de baterii. Bulgarii absorb energia noastră aproape gratis, o înmagazinează, iar seara, când soarele apune și consumul în România atinge vârful, ne-o vând înapoi. Prețul? Peste 125 de euro/MWh. O afacere de un profitabilitate astronomică, făcută pe spatele lipsei de viziune de la București – aşa cum a informat Antena 1.

Cifrele neputinței: 15 minute versus 2 ore și jumătate

Diferența de viteză și strategie dintre cele două maluri ale Dunării este uriașă:

• Bulgaria a adăugat peste 3.800 MW în capacități de stocare, urcând direct pe locul 3 în Europa, după giganții Germania și Italia. În caz de avarie totală, Bulgaria poate rezista două ore și jumătate doar pe baterii și hidrocentrale cu pompaj.
• România abia dacă bifează 600 MW activi. Dacă rețeaua noastră ar cădea astăzi, bateriile ne-ar asigura autonomia pentru maximum 15 minute.

„Bulgarii au finanțat de la început aceste programe și stocarea în baterii. A fost o decizie riscantă la momentul inițial, dar în acest moment au mult mai multă capacitate”, explică specialiștii din industrie.

În timp ce Sofia a direcționat fondurile europene către infrastructura de echilibrare, Bucureștiul a împărțit peste 15 miliarde de euro din programele europene fără nicio strategie de ansamblu, pompând bani doar în producție, fără a se gândi la transport sau stocare.

Promisiuni pe hârtie și proiecte uitate în sertar

Autoritățile promit abia acum corectarea din mers a acestei anomalii. S-au alocat 750 de milioane de euro, iar planurile oficiale arată pe hârtie frumos: 1.500 MW instalați în baterii până la finele anului și 4.000 MW în următorii doi ani.

Rămâne însă deschisă rana proiectelor mari de infrastructură. Hidrocentrala cu acumulare prin pompaj de la Tarnița-Lăpuștești – adevărata „baterie naturală” a României – este plimbată prin mapele miniștrilor încă din epoca comunistă. Între timp, complexitatea investiției și lipsa de asumare politică ne țin pe loc.

Până când promisiunile vor deveni palpabile în rețea, realitatea din teren rămâne neschimbată: România continuă să subvenționeze indirect saltul tehnologic al Bulgariei, în timp ce consumatorul român decontează, lună de lună, prețul nepriceperii strategice.

Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.