Statul, cel mai prost administrator: Analiza care aruncă în aer „pălăriile” de miliarde AAAS și SAPE

România se află în fața unui paradox economic greu de digerat: în timp ce sectorul privat gâfâie sub povara fiscală, statul „stă” pe sute de companii care produc pierderi colosale. Profesorul universitar Cristian Păun (ASE) a tras un semnal de alarmă dur: privatizarea totală și desființarea instituțiilor intermediare sunt singurele soluții pentru a opri hemoragia banului public.

Reforma Administrației: Unde se duc, de fapt, banii?

O analiză publicată recent de Newsweek.ro scoate la iveală o realitate structurală deformată. Deși discuțiile publice se concentrează adesea pe primării, greul cheltuielilor stă în altă parte.

Potrivit profesorului Cristian Păun, 70% din cheltuielile cu administrația publică sunt concentrate la nivel central.

Problema nu este doar volumul banilor, ci modul în care aceștia circulă. Administrația centrală funcționează ca un „donor” forțat pentru primăriile care nu își pot acoperi deficitele, folosind programe precum „Anghel Saligny” pentru a petici bugete locale neperformante.

Concluzia expertului este clară: reforma administrației centrale este mai urgentă și mai critică decât cea locală.

„Pălăriile” care sufocă dezvoltarea: AAAS și SAPE

Două entități obscure pentru publicul larg, dar vitale pentru portofoliul statului, sunt identificate drept principalele obstacole în calea eficienței:

• AAAS (fosta AVAS): O instituție care gestionează în prezent aproximativ 370 de companii de stat. Deși rolul său teoretic este valorificarea acestor active, în realitate, AAAS a devenit un depozit de firme care nu produc nimic, dar consumă resurse.
• SAPE (Societatea pentru Administrarea Participațiilor în Energie): Aceasta controlează pachete de acțiuni în 14 companii energetice strategice. În viziunea lui Păun, aceste companii ar trebui listate imediat pe Bursă, transformând cetățenii în proprietari reali și eliminând controlul politic.

„Ar trebui să privatizăm și să desființăm structurile statului complet împotriva privatizării”, a declarat Cristian Păun pentru sursa citată, subliniind că aceste instituții sunt, în fapt, o frână în calea dezvoltării.

Statul „Bancher”: Între CEC, EximBank și Erori de Management

Nici sectorul bancar nu scapă de critici. Extinderea agresivă a statului în zona bancară comercială este văzută ca o anomalie. Cazul EximBank, care a absorbit Banca Românească transformându-se dintr-o agenție de suport pentru exportatori într-o bancă comercială hibridă, este oferit ca exemplu de strategie „nătângă”.

Privatizarea nu este o vânzare „pe nimic”

Analiza demontează mitul conform căruia privatizarea înseamnă înstrăinarea resurselor la preț de dumping. Soluția propusă urmează modelul de succes al OMV Petrom:

1. Listarea la Bursă (IPO): Obligă compania la transparență și management profesionist.
2. Vânzarea graduală: Statul poate păstra pachete minoritare (cum este cel de 20% la Petrom), beneficiind de dividende fără a mai subvenționa pierderile din „bad management”.

Concluzie: Cu peste 180 de companii de stat care nu produc nimic și pierderi estimate la miliarde de euro, menținerea actualului sistem nu mai este o opțiune sustenabilă. Simplificarea instituțională și ieșirea statului din afacerile pe care nu știe să le gestioneze reprezintă singura cale către o economie competitivă.

Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.