TRAGEDIE SUB TÂMPA. Motivul cutremurător pentru care Mitică Dragomir a părăsit Brașovul după 8 ani: „Nu mai rezistam, stăteam toată ziua în cimitir!”

Fostul șef al Ligii Profesioniste de Fotbal a rupt tăcerea despre cea mai neagră perioadă din viața sa, petrecută în orașul de la poalele Tâmpei. Deși considera Brașovul „cel mai frumos oraș din țară”, o dramă familială cumplită l-a forțat să fugă din Ardeal pentru a-și salva sănătatea mintală.

Dumitru Dragomir a fost o figură emblematică pentru fotbalul brașovean, conducând clubul local timp de opt ani, o perioadă de stabilitate și performanță în perioada ceaușistă, urmat fiind la șefia FC Brașov de Romeo Pașcu, . Însă puțini știu că plecarea sa nu a avut nicio legătură cu sportul, ci cu o suferință pe care nicio avere nu o poate alina.

„Cel mai frumos oraș” a devenit un loc al durerii

Dumitru Dragomir a ajuns la Brașov în 1977, după ce a promovat echipa din Scornicești. Atunci, singura lui dorință a fost să se stabilească în orașul de sub Tâmpa, cerând la schimb doar o casă și un post în învățământ pentru soția sa.

„Brașovul îmi dădea tot ce voiam pe lumea asta. Am stat opt ani și nu aș mai fi plecat niciodată”, a mărturisit acesta pentru Fanatik.

Drama care a schimbat totul: Moartea fiului său, Emanuel

Totul s-a năruit în momentul în care fiul său, Emanuel, s-a stins din viață. Din acel punct, frumusețea Brașovului s-a transformat într-un coșmar zilnic pentru familia Dragomir. Orașul nu mai era locul plimbărilor pe Republicii, ci drumul spre mormânt.

„S-a întâmplat nenorocirea cu fiul meu. Stăteam toată ziua la cimitir și eu, și nevastă-mea. Am plecat pentru că nu mai rezistam în acea suferință”, a declarat „Oracolul din Bălcești”.

O plecare forțată de destin

Deși Brașovul i-a oferit cele mai frumoase momente profesionale din tinerețe, amintirea pierderii fiului său a făcut șederea imposibilă. Această „rană deschisă” l-a împins pe Mitică Dragomir spre Capitală, la Victoria București, gruparea Miliției, lăsând în urmă un club pe care l-a iubit, dar și o bucată din sufletul său, îngropată în pământul Ardealului.