Pentru Eroii din Bătălia Brașovului – „Tranșeea morții”, unii aflați încă sub asfalt

Pentru Eroii din Bătălia Brașovului – „Tranșeea morții”, unii aflați încă sub asfalt

Brașovenii sunt invitați să ia parte la u eveniment de comemorare a luptelor eroice duse de ostașii români în toamna rece a anului 1916 din locul rămas în istorie sub numele de „Tranșeea morții”. Va avea loc o ceremonie militară și religioasă, începând cu ora 12.00, la Monumentul Eroilor din Bartolomeu, ceremonie la care au fost invitate să participe autoritățile locale brașovene, atât din municipiu cât și la nivel județean, reprezentanții tuturor unităților militare din garnizoana Brașov și ai altor structuri din Sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, reprezentanți ai clerului și ai altor instituții brașovene. Evenimentul are loc la inițiativa Filialei județene Brașov „Nicolae Titulescu” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, a precizat col. (r) Nicolae Uszkai, reprezentant al organizatorilor.
Tot domnia-sa răspunde la întrebarea: Ce s-a întâmplat atunci, în octombrie 1916?
Pe scurt, în bătălia pentru Brașov din acel octombrie nefast, tranșeea improvizată de-a lungul căii ferate a devenit o tranșee a morții: 168 de eroi români au intrat atunci în istorie, după o luptă de două zile în care au blocat înaintarea trupelor Puterilor Centrale, cu scopul retragerii armatei române. Monumentul de la Bartolomeu este astăzi doar o parte din ceea ce a reprezentat, în perioada interbelică, un ansamblu monumental, ridicat aici de către generaţia care a făcut Unirea de la 1918, în cinstea acelor veritabili eroi-martiri ai neamului, căzuţi pe acest loc la 8 octombrie 1916 în lupta pentru apărarea Braşovului, în urma unui act ce s-a constituit, în fapt, într-o veritabilă crimă de război. Crima a fost săvârşită de militari ai Brigăzii 200 Honvezi comandată de colonelul maghiar Vincze Farkas care, atacând din flancuri şi de la spate, tranşeea română, unde militarii români rămăseseră fără muniţie şi şi-au exprimat intenţia de a se preda, au mitraliat, fără milă, militarii infanterişti din Regimentul 24 „Tecuci”. Deși depășiți din punct de vedere tehnic, tactic și numeric, soldații români care aveau misiunea să asigure retragerea trupelor în trecătorilor Carpaților și de a evita încercuirea Armatei a 2-a Române au opus o rezistență acerbă în luptele de la Bartolomeu, chiar și în dimineața atacului decisiv, din 8 octombrie. Atât sursele germane cât și cele maghiare menționează focul intens recepționat din partea soldaților aflați în tranșeea din fața liniei ferate și curajul cu care soldații români au luptat în „Bătălia Brașovului”. Pe locul monumentului din Bartolomeu au fost îngropaţi şi ostași ai altor regimente româneşti care au participat în zilele de 7-8 octombrie la „Bătălia Braşovului” și care au murit în diverse locuri din oraș sau împrejurimi – inclusiv din Regimentul 6 Infanterie „Mihai Viteazul”, care cu 40 de zile mai înainte intrase primul în oraş.
„Ar trebui să ne mai aducem aminte, din când în când, de cele scrise atunci pe fațetele monumentului: «Aici Odihnesc ofiţerii şi soldaţii eroi din Rgt. de Infant. 6, 15, 2, 10, 21, 24, 45, 61, 35, 46, căzuţi pentru Patrie»; «Patria recunoscătoare scumpilor săi fii»; «Recunoștință eternă marilor noștri eroi căzuți pentru întregirea neamului». Mai ales că acei eroi ar merita un ansamblu monumental mai adecvat, mai accesibil publicului larg și aflat de mulți ani mai „la spatele” planurilor urbanistice ale autorităților locale…”, subliniază col. (r) Nicolae Uszkai.

Pentru Eroii din Bătălia Brașovului – „Tranșeea morții”

În 14/27 august 1916, Armata Română a trecut Carpații, iar după două zile a cucerit Brașovul. A urmat ofensivă în Transilvania, însă, după o lună, românii sunt copleșiți de forțele germano-austro-ungare și încep retragerea strategică (decizia a fost luată și în contextul în care multe divizii au fost mutate între timp pe frontul din Dobrogea, unde era cel de-al doilea front deschis de România în momentul în care a intrat în război, iar ofensiva s-a transformat repede într-o defensivă disperată). Între 24-25 septembrie (7-8 octombrie stil nou) se dă lupta pentru Brașov, „Tranșeea morții”, cum îi spun unii istorici.
„A fost o luptă uriaşă, în cursul căreia compania şi jumătate din Regimentul 45 (Vlaşca) îşi cheltuise întreaga muniţie. Inamicul, văzând rezistenţa îndârjită ce i se opune, era de credinţă că în faţa sa se găseşte o puternică ariergardă românească. În consecinţă a concentrat puteri şi mai multe şi după două zile de lupte, a forţat în noaptea spre 10 oct. (duminică) trecerea liniei ferate dincolo de gara Bartolomeu, pe care o apăra căpitanul Cristescu Sava cu 1/2 companie, care a fost nevoit să se retragă în faţa puhoiului inamic. Prin retragerea aceasta subită în decursul nopţii, aripa stângă a liniei de trăgători, care se afla înșirată de-a lungul liniei ferate dincoace de gara Bartolomeu spre gara Braşov, a rămas descoperită şi neavizată despre cele întâmplate. Inamicul, care trecuse linia ferată folosindu-se de întunericul nopţii, a strecurat două mitraliere în depozitul de maşini de la Bartolomeu, aşezându-le într-un geam spre flancul stâng al liniei de trăgători, iar la spatele liniei de trăgători se furişaseră soldaţi germani înarmaţi cu grenade de mână. În zorile dimineţii de 10 octombrie compania românească s-a trezit deodată din flanc cu un foc ucigător de mitraliere. Mulţi soldaţi au căzut morţi în primele momente. Cei rămaşi în viaţă au început să se retragă spre oraş. Făcând însă câţiva paşi înapoi, au fost întâmpinaţi cu grenade de mână. Din aproximativ 250 soldaţi, câţi se găseau de-a lungul liniei ferate, n-a scăpat nici unul cu viaţa. Toţi au fost ucişi în mod barbar din flanc şi de la spate. Actul acesta de cruzime, pe care-l recunoaşte şi inamicul în descrierea luptei de la Bartolomelu, a fost fără îndoială un act de răzbunare pentru lupta de 2 zile, pe care au susţinut-o eroii români căzuţi şi temerea că adversarul, care i-a oprit timp de 2 zile înaintarea, se găseşte în număr cu mult mai mare decât a fost de fapt. Imediat după luptă un ofiţer inamic a fotografiat linia de trăgători cu soldaţii români căzuţi… De încheiere încă o constatare, făcută de inamic. La soldaţii căzuţi în linia de trăgători, nu s-a găsit nici un cartuş. Dovadă că în lupta de 2 zile au tras toate gloanţele”, relata „Gazeta de Transilvania” în anul 1921.

Întreaga companie română, înşirată într-o linie compactă, moartă lângă linia ferată

Există și o relatare a unui participant la lupte, din perspectivă germană, se arată într-un material postat pe art-historia.blogspot.ro. Astfel, H. Wachner reproduce mărturia unui locotenentul prusac: „În primele ore ale dimineţii românii stăteau încă culcaţi într-un câmp de cartofi, înaintea terasamentului căii ferate şi au încercat să ne atace dinspre flanc, dar cum se lumina se retrăgeau până la calea ferată. Acum am primit eu, în calitate de comandant de pluton ordinul, de a mă deplasa cu o trupă la hambarul feroviar şi la canton, de unde puteam să-i prindem pe românii de la linia ferată. Am adus trupa în poziţie şi am deschis focul asupra companiei române înşirate de-a lungul căii ferate. Din păcate am avut după vreo 200 de trageri un blocaj, după care în dreapta mea, lângă canton, intră foarte curajos pe poziţie o armă ungară trăgând şi ea vreo bandă de mitralieră, dar este nevoită să-şi schimbe poziţia, din cauza focului intens din partea română şi a atacului cu grenade de mână. Între timp caporalul Straßburg, ochitorul meu, mi-a reparat blocarea armei şi a tras din nou în lungul căii ferate, realizând un asemenea efect, încât acei puţin români rămaşi în viaţă au făcut semne de predare. Am pornit împreună cu ungurii şi am găsit întreaga companie română, înşirată într-o linie compactă, moartă lângă linia ferată, în afară celor 40–60 de soldaţi, pe care i-am luat prizonieri”. 

Rămășițe pământești, acoperite cu asfalt 

După încheierea Marelui Război, în Bartolomeu a fost amenajat un cimitir și a fost adus un monument dedicat celor care și-au pierdut viața pe „tranșeea morții”. Apoi, în anii ’70, zona a suferit o serie de modificări urbanistice, s-a restructurat traseul căii ferate și al străzii. Cimitirul eroilor a fost dezafectat, iar osemintele eroilor au fost deshumate şi plasate într-o biserică din Brașov. Potrivit unor martori, deshumarea s-a făcut în mare grabă, astfel că multe dintre rămășițele pământești au rămas sub drum. Din tot complexul a rămas pe loc doar monumentul ascuns lângă calea ferată.
După Revoluție s-a încercat realizarea unui Complex Monumental dedicat soldaților români care și-au pierdut viața pe „tranșeea morții”, ideea a fost resuscitată în anii 2016 – 2018, însă nimic nu s-a materializat.

Sursă foto 1: Liliana Jighira

Credit foto 2 – 3: Nicolae Uszkai

Sursă foto 4 și 5: Art Historia