Săptămâna Albă, Săptămâna Nebunilor. Dezlegări, petreceri cu mascați, superstiții

Săptămâna Albă, Săptămâna Nebunilor. Dezlegări, petreceri cu mascați, superstiții

Săptămâna Nebunilor din tradiția populară, cea care începe astăzi, se suprapune peste Săptămâna Albă sau Săptămâna Brânzei din calendarul bisericesc ortodox. Ea e denumită astfel pentru că nu se mai consumă deloc carne, ieri (în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți) fiind Lăsatul/Lăsata Secului de carne, ci doar ouă, pește și lapte cu derivatele sale, inclusiv miercuri și vineri, fiind perioada ce pregătește intrarea în Postul Paștelui.

Lăsata Secului, în două duminici

Sărbătoarea Sfintelor Paști este precedată de unul dintre cele patru posturi mari de peste an, rânduite în Biserica Ortodoxă. Postul Mare sau postul Sfintelor Paști este chiar cel mai lung și aspru post pentru creștini. Lăsatul/lăsata secului are loc în ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce”. Pentru începutul postului Sfintelor Paști există două date de lăsat al secului, una pentru carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăţi) – cea de ieri, cealaltă pentru lactate, ouă și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai), anul acesta, în 2 martie.

Ritual de înnoire a timpului

Săptămâna dintre cele două date este ultima săptămână dinaintea unei lungi perioade de privaţiuni și, prin urmare, este un răstimp de agitaţie, nebunii, veselie, manifestări dezlănţuite, care culminează cu petrecerea plină de excese dată cu o zi înainte de intrarea în post. Pe de altă parte, Săptămâna nebunilor este marcată și de acte rituale specifice începutului de an agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară. Astfel, prof. Ion Ghinoiu, reputat etnolog, preciza: „prin fixarea Paștelui în raport cu echinocţiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul secului și la Rusalii”.
Potrivit folcloristului Simeon Florea Marian, oamenii au numit-o Săptămâna Nebunilor, întrucât „numai nebunii pornesc a se însura, numai proștii și urâții abia acum dau zor ca să se căsătorească, pe când toți cei cuminți, câți au avut de gând să se însoare în decursul cârnilegilor (sau al „câșlegilor”, adică perioada dintre Sfântul Ion și începutul Postului Mare, în general, perioadele „de dulce” dintre posturi ­ n.r.) s-au însurat cu mult înainte”.
Profesorul Ion Ghinoiu afirmă că înnoirea timpului în calendarul popular românesc se desfășura după un ritual care, pentru a fi împlinit, necesită mai multe zile cosmogonice. La fel se întâmplă și la începutul de an nou agrar, zilele cosmogonice fiind împărțite în două perioade diametral opuse de către ceea ce se numește „Revelionul Lăsatului Sec de Paști”. Ritualul de înnoire a anului agrar cuprinde o perioadă de îmbătrânire și degradare a timpului, evidențiată prin practici în care apar mascații și elemente orgiastice (așa-­numita Săptămână a Nebunilor), și o perioadă cu practici de purificare a spațiului, de reîntronare a armoniei și echilibrului (prima săptămână a Postului Paștelui, numită în calendarul popular Săptămâna Cailor lui Sântoader).

Mascații fac „nerozii și glume”

Prin obiceiuri și practici rituale, oamenii creează imaginea de îmbătrânire și degradare a timpului: mascații (bărbați îmbrăcați în haine femeiești), numiți Măscăruși, Fărsăngani sau Brondiști, intrau în șezători, unde făceau „nerozii, nebunii și glume”. Ei luau nevestele și fetele la joc, improvizau diferite dansuri, foloseau expresii licențioase, însoțite de gesturi obscene. În același registru orgiastic se înscriu și jocul, ca și consumul excesiv de mâncare și băutură la Lăsatul (Lăsata) Secului, ca și faptul că petrecerile nocturne au amploarea unui Revelion, dându-li-se valoare de An Nou. În această tradiție se înscriu Alaiul Măștilor, ca și Fasching-ul, cu foma adaptată Fărșang (carnaval), un obicei popular al comunităților germane și maghiare din Ţara Bârsei, dar și „Roata în flăcări”, obicei păstrat la Șinca.
Ion Chelcea, în 1939, scria că tinerii se mascau în personajele unei nunţi, de la mire și mireasă, la nași, preot, dascăl și până la nuntași, și străbăteau așa uliţele satului, speriind copiii și sărutând fetele tinere. Se îndreptau către un pom sub care era oficiată o parodie de cununie. Se opreau apoi la râu, unde mirii se spălau pe mâini, într-un gest ritual, apoi se îndreptau cu toţii către casele oamenilor, unde erau cinstiţi cu băutură.

Superstiții uitate

În Săptămâna Albă, începe țesutul pânzei pentru cămăși, căci până la începutul Păresimilor fiecare femeie sau fată trebuie să fie gata cu tortul pentru cămăși. În Săptămâna Albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an puzderie de viermi în frupt. De asemenea, ca să nu-ți albească părul și să nu orbești, nu e bine să te speli pe față și pe cap, decât dacă pui în albie o bucățică de brânză.
Zilele acestei săptămâni au și ele au anumite denumiri și superstiții specifice, multe uitate:
– Lunea albă, cunoscută și ca Lunea burdufului, pentru că atunci se taie burduful de brânză. Această zi se ține de oameni pentru căsătorie grabnică. Femeile cu furcile și torcând se duc în cârciumă, pentru a se face grâul înalt. Nu e bine să se spele, îndeosebi cei tineri, pe față și pe cap, căci le albește părul și orbesc. Pentru aceasta se pune, când se spală, o fărâmă de brânză în apa din albie, spre a nu albi curând. Se bat cu burduful cei care nu s-au însurat, trebuind în schimb să facă rost de băutură.
– În Marțea albă, e bine să se mănânce brânză. Nu se spală rufe și nu se face baie, fiindcă albește părul. Se ține împotriva bolilor.
– În Miercurea albă este dezlegare la lactate și pește. Nici în această zi nu e bine să te speli pe cap, ca să nu încărunțești de timpuriu.
– În Joia nepomenită sau Joia necurată, femeile spală cămășile, ca să fie albe peste an, dar nu torc, ca să nu le fie în primejdie bărbații, duși cu treburi la pădure. Se mai numește și Joia furnicilor, pentru că femeile aduc ofrande acestor insecte. Se face o turtă din făină sau din mălai, care se unge cu unt sau cu brânză și se așază pe un mușuroi, pentru ca insectele să aibă ce mânca și să nu facă pagube în timpul verii. Se ține mai ales de văduvi, ca să se căsătorească mai repede. Nu se lucrează nimic. Vârtelnița nu se aduce în casă, fiind rău de căpiere.
Gadinele, Joia Blasii, Vlașii, Vlașii sau Vracii Ochilor sărbătoare de trei zile – joi, vineri și sâmbătă – din Săptămâna Brânzei. Se țin pentru dureri de ochi.
– Urmează prima din cele 12 vineri scumpe de peste an, care se marchează înaintea fiecărui praznic. Se țin cu post (de fapt, doar de carne) și rugăciune, mâncând numai seara, pentru binele casei și pentru curățirea sufletului. În unele sate, sunt ținute îndeosebi de tineret, pentru a avea noroc la căsnicie. Vinerile Scumpe se țin pentru vindecarea de bube. Neținând Vinerea Ouălor, se strică ouăle sub cloști și nu scot pui.
– În Sâmbăta albă se fac plăcinte, care se dau de pomană. Bărbații nu lucrează, fiind în primejdie de căzături, iar femeile nu cos și nu spală cămăși bărbătești. Se împart colăcei, colivă cu lumânări mici și plăcinte, pentru ca cei ce le dau de pomană să aibă ce mânca pe lumea cealaltă. Fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece și dau de pomană ca să aibă izvor în cealaltă lume.

Săptămâna nebunilor se încheie cu duminica de lăsatul secului de brânză, ultima zi de petrecere înaintea postului Sfintelor Paști.