Noaptea Sfântului Andrei, Halloween românesc. Ce (nu) trebuie să faceți

Noaptea Sfântului Andrei, Halloween românesc. Ce (nu) trebuie să faceți

Dincolo de tradiţia Bisericii, potrivit căreia Sf. Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia strămoşilor noştri, fiind numit „Apostolul românilor”, amintirea acestui ucenic al lui Hristos se păstrează şi în memoria colectivă a poporului, în diferite povestiri, colinde şi alte creaţii folclorice, dar şi în ritualuri ciudate, menite să alunge relele şi să aducă bunăstarea şi chiar dragostea.

După credinţa populară a românilor, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, numită noaptea de Sântandrei este o noapte autohtonă a strigoilor (strigi, moroi sau pricolici). Se credea că spiritele morţilor ies din morminte şi împreună cu strigoii vii se iau la bătaie pe la hotare, răspântii şi alte locuri necurate, cu limbile de la meliţe şi cu coasele furate de prin gospodăriile oamenilor, şi că atunci când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, unde încearcă să le sugă sângele. Pentru ca să se protejeze, oamenii mâncau şi se ungeau pe tot corpul cu usturoi sau numai pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturi. De asemenea, ungeau cercevelele ferestrelor, ca şi uşa şi hornul casei, cu usturoi, făcându-se semnul crucii. Oamenii evitau să iasă pe uliţele satelor, iar băieţii şi fetele se strângea şi păzeau usturoiul. În seara Sfântului Andrei, toţi ai casei, mai ales fetele mari şi băieţii, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos căruia i-o răsări grâul mai bine şi o creşte mai frumos.

„Păzitul usturoiului”

„Păzitul usturoiului” consta într-o adevărată petrecere a fetelor şi flăcăilor, cu mâncare, băutură şi mult joc în noaptea de Sântandrei, iar una sau două bătrâne ori chiar fetele nu făceau altceva decât să păzească căpăţânile de usturoi. Se credea că acest usturoi vegheat la lumina lumânărilor şi apoi jucat în horă căpăta puteri miraculoase. În alte zone, petrecerea nocturnă se numea chiar „Usturoiul”, iar fetele confecţionau cu acest prilej o păpuşă de cârpe, împodobită cu usturoi, pe care o aşezau sub icoană. Există credinţa în popor că în această seară, ca şi la alte mari sărbători, se deschide cerul şi acela care cere atunci o anumită dorinţă şi­-o poate împlini.

Aflarea ursitului, în vis…

Tot în această noapte, fetele de măritat nu pierdeau prilejul de a face practici de divinaţie (ghicire) la fântână, la coteţul porcului, la gardul şi poarta gospodăriei, la masa încărcată cu usturoi, toate având acelaşi scop: aflarea ursitului şi cum este acesta (dacă este tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, frumos sau urât). Aceste acte magice erau săvârşite în taină de fiecare fată în parte sau cu participarea mai multor fete. Interesant este obiceiul numit „Facerea turtei de Andrei”: fetele mari care se adună la casa uneia aduc cu gura „apă neîncepută”. La turtă se pune aceeaşi măsură, folosind o coajă de nucă, de apă, sare şi făină. Fiecare fată îşi coace turta sa pe vatră şi apoi o mănâncă, aşteptând peste noapte voinicul care va veni în vis să-i dea apă pentru potolirea setei pricinuită de turtă. Se spune că acela care este visat că aduce apă este ursitul, iar dacă chipul lui este necunoscut, când fata îl va întâlni, va şti că el este alesul. De asemenea, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit sau a 41 de boabe de grâu, se crede că se obţine în vis imaginea „ursitului”. Dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

… la fântână sau în oglindă

Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţa apei este luminată bine, fata zice: „Sfinte Andrei,/Scoate-i chipul în faţa apei,/Ca în vis să-l visez,/ C-aievea să-l văz!“ Atunci, apa din fântână se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumânări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În mijlocul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens câteva minute. Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu câte o lumânare în fiecare mână, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tânăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.

Ghicirea norocului

Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc.
Tot în noaptea Sfântului Andrei, fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărita.
Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbântate în foc. După ce s-au înroşit se scot afară, se sting în apă şi apoi se descântă. Pentru „atragerea” ursitului este mult folosită şi metoda „făcutului cu ulcica”. La miezul nopţii, singură la gura sobei, tânăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă să pâlpâie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită să-l atragă irezistibil pe cel iubit.

Prognoza meteo populară

Tot în noaptea de Sf. Andrei se fac şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sunt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sunt lăsate acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grâu. Pentru fiecare tip de cultură pe care se gândeşte să o semene în grădină, gospodina casei „botează” câte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sunt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă.
Dacă în noaptea de Sf. Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sunt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.