Praznic împărătesc, hram la Biserica „Micșunica”/ Ce (nu) e bine să faceți astăzi

Schimbarea la Față a Mântuitorului- praznic împărătesc

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului este una dintre cele mai mari sărbători creştine, numărându­ -se printre praznicele împărăteşti (cele închinate lui Iisus Hristos), drept care, deşi e post, se dă dezlegare la peşte.
În calendarul popular se sărbătoreşte Preobrejenia, ziua în care vara îşi întoarce faţa spre toamnă (totuşi, asta se potriveşte mai bine cu calendarul pe stil vechi, rămas în urmă cu 13 zile). În popor există credinţa că acela care se roagă în această zi să scape de un viciu, de o patimă, va reuşi.

Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este prin excelenţă sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice. Cei care au sărbătorit Schimbarea la Faţă a Domnului (noaptea dintre 18-19 august – pe stil vechi) pe Muntele Tabor povestesc că, în timpul Sfintei Liturghii, se coboară asupra mănăstirii ortodoxe un nor luminos, care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. Norul apare o singură dată pe an, întotdeauna în acelaşi loc, în direcţia Nazaretului, şi la aceeaşi vreme, până noaptea târziu.

Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

La şase zile de când era, împreună cu ucenicii, în Cezareea, Iisus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus pe Muntele Tabor, unde li s-au arătat Moise şi Ilie. Moise era cel care a condus poporul lui Israel prin pustie, iar Ilie cel mai slăvit dintre proroci.
„Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-­ a dus într­ -un munte înalt de o parte. Şi S-­ a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele şi veşmintele Lui s­ -au făcut albe ca lumina. Şi iată Moise şi Ilie s-­ au arătat lor vorbind cu El. Şi răspunzând, Petru a zis lui Ilie: «Doamne, bine este nouă să fim aici. Dacă voieşti voi face aici trei colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una”». Vorbind ei încă, iată un nor luminos i-­ a umbrit pe ei şi iată glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, în care am binevoit, pe Acesta să-­ L ascultaţi». Auzind ucenicii, au căzut cu faţa la pământ şi s-­ au spăimântat foarte”. (Matei 17.­ 6).
Apar în acest moment şi două personaje ale Vechiului Testament, profetul Moise şi prorocul Ilie, care, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, „reprezintă legea şi prorocii”, amândoi fiind cei care s-­ au învrednicit să vadă slava dumnezeiască, unul pe muntele Sinai şi celălalt pe muntele Carmel. Sfântul Efrem Sirul spune că Moise îi reprezintă pe cei morţi, iar Ilie care s-­ a ridicat la cer într­ -o căruţă de foc, pe cei vii, iar Domnul arată prin dialogul Său cu ei că stăpâneşte, ca Împărat al făpturii, deopotrivă pe cei vii şi pe cei morţi.
Schimbarea la Faţă, prin evenimentele care se derulează pe muntele Taborului, devine, ca la Botezul Domnului, o „Epifanie” sau „Teofanie” (Arătare a lui Dumnezeu, Arătare a Treimii): Tatăl din Cer Îl numeşte pe Hristos „Fiul Meu Cel Iubit” şi porunceşte să fie ascultat, Fiul Se schimbă la faţă, iar Duhul Sfânt, în chipul norului luminos, îi umbreşte pe El şi pe ucenicii săi. Pentru fiecare creştin în general şi pentru ortodocşi în special, praznicul de astăzi se constituie într-­ un nou început al existenţei naturii umane, îndumnezeite prin harul necreat revărsat în lume prin Învierea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, prin iluminarea interioară născută din lumina de pe Tabor. Icoana praznicului Îlare în centru pe Hristos. Fața Sa strălucește mai puternic decât soarele, iar hainele Îi sunt strălucitoare ca lumina. De-o parte și de alta sunt prezenți Moise și Ilie. La picioarele lui Hristos, trei dintre ucenici – Petru, Iacov si Ioan, sunt copleșiți de dezvăluirea slavei dumnezeiești. Lumina văzută de Apostoli pe Tabor a fost însăși slava Dumnezeirii pe care o vor contempla sfinții in viața viitoare.

Creştinii braşoveni pot sărbători la orice lăcaş de cult, însă, praznicul va fi celebrat în mod special în bisericile care au acest hram, cum este biserica din cartierul Astra, de pe Bulevardul Saturn (de la „Micşunica”).

Previziuni meteorologice

În calendarul popular se sărbătoreşte Obrejenia, Preobrejenia sau Preobrajenia (sau Probejenia ori Probajenia) vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Dată fiind importanţa sărbătorii, deşi e Postul Adormirii Maicii Domnului, se dă dezlegare la peşte şi se obişnuieşte să se ducă la biserică şi struguri pentru pomenirea morţilor. S-au născut unele tradiţii legate de fenomenele meteorologice. Astfel, Probejenia marchează hotarul dintre vară şi toamnă în calendarul popular românesc (care se potriveşte mai bine cu calendarul pe stil vechi – 19 august), a întoarcerii verii cu faţa spre toamnă şi în această zi se fac observaţii meteorologice în legătura cu toamna ce urmează. De acum înainte, iarba nu mai creşte, păsările se pregătesc să plece spre ţările calde, insectele se pregătesc să intre în pământ. Frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamnă va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâtă. În popor se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarna care va veni va fi una plină de ninsori. În popor există credinţa că acela care se roagă în această zi să scape de un viciu, de o patimă, va reuşi. Îşi pot sărbători onomastica cei cu numele David sau Cristina.

Tradiții păstrate prin satele românești

În satele româneşti încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba. Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. În această perioadă se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani. De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuţi dincolo, ci să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora. Este bine ca, până la această dată, ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. De acum încolo iarba şi florile doar îmbătrânesc și calitatea hranei animalelor are de suferit. Acum se culeg şi ultimele plante de leac. În această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se strepezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile. Totodată, apicultorii cred că această sărbătoare este un bun prilej pentru aducerea stupilor acasă în vederea evaluării producţiei de miere, întrucât florile nu mai au dulceaţa şi aromele bogate.
O veche superstiţie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.