Praznic împărătesc, cu aceeași bucurie ca la Paști. Ce se sărbătorește pe 2 februarie

Praznic împărătesc, cu aceeași bucurie ca la Paști. Ce se sărbătorește pe 2 februarie

Pe 2 februarie se împlinesc 40 de zile de la Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul) și sărbătorim ziua în care a fost dus Pruncul la Templul din Ierusalim de către mama Lui, Fecioara Maria, şi de către Dreptul Iosif. Aceasta, pentru a împlini Legea Veche.
La ortodocşi, accentul sărbătorii se pune pe persoana dum­nezeiescului Prunc şi de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de către Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului.
La catolici pe primul plan stă persoana Fecioarei Maria, care se duce la Templu pen­tru curăţirea ei, după Lege. De aceea, sărbătoarea se numeşte Cu­răţirea Sfintei Marii şi e trecută între sărbătorile Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, numindu-se și Sărbătoarea luminilor. Se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea, „cu aceeași bucurie ca Paștele” (relatarea pelerinei Etheria). La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.
Aducerea la Templu a Pruncului Iisus sau Întâmpinarea Domnului mai este cunoscută și sub numele de Ziua Lumânărilor, în special în țările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi.

Împlinirea Legii Vechi

În fiecare an, pe 2 februarie, creștinii Bisericilor Apostolice sărbătoresc praznicul Întâmpinării Domnului, în amintirea împlinirii, de către Sfânta Fecioara Maria şi a dreptului Iosif, a două porunci ale Legii lui Moise: slujba curăţirii unei femei la 40 de zile de la naştere şi ceremonia închinării primului născut de parte bărbătească lui Dumnezeu.
Legea veche prevedea că orice femeie, la 40 de zile de la naştere, să se înfăţişeze la templu şi să aducă jertfa de ispăşire – o pereche de turturele, ca să fie curată şi ca toţi primii născuţi ai israelitenilor de parte bărbătească să fie închinaţi Domnului, în semn de aducere aminte de eliberarea din robia Egiptului.
Evident că Sf. Maria, Fecioara Maică a Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea L-a născut fără stricăciune pe Iisus. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie legilor timpului.
Aşadar, Pruncul Iisus, născut la 25 decembrie, acum, la 40 de zile de la naştere (2 februarie), este înfăţişat Domnului la Templu. Dar Iisus nu era un oarecare fiu de israelitean, ci era, în acelaşi timp, Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Sfântul Pavel îl numeşte „Mai întâi născut decât toată făptura” , deci căpetenia tuturor oamenilor. Jertfa Sa are caracterul unei ispăşiri în numele întregii omeniri. Ea începea acum, în Templul din Ierusalim, şi se desăvârşește pe Golgota, când Fiul lui Dumnezeu va suferi moartea pe cruce pentru mântuirea noastră.

Sfântul Simeon și „greșeala” de traducere

Pruncul este dus de Fecioara Maria și de Iosif, la Templu, dimpreună cu o pereche de turturele care trebuiau jertfite lui Dumnezeu. Aici sunt întâmpinați de bătrânul preot Simeon și de prorocița Ana.
Potrivit tradiției, Simeon a făcut parte dintre cei 72 de traducători ai Scripturii, pe care, în secolul III î.Hr., Ptolemeu al II-lea Filadelful îi convocase la Alexandria pentru a traduce Vechiul Testament în grecește, traducere ce avea să poarte numele de Septuaginta.
Când Simeon a ajuns la pasajul „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu” (Isaia, 7, 14), el a tradus „Fecioară” prin „Femeie”, pentru că i s-a părut de neînțeles ca o fecioară să nască. Pentru necredința sa, Dumnezeu l-a legat să nu moară până nu-L va vedea pe Cel născut din Fecioară.
În clipa în care L-a ținut pe Iisus în brațe, Simeon avea aproape 300 de ani!

„Prin sufletul tău va trece sabie!”

Bătrânul preot are atunci revelația că acel Prunc este însuși Mântuitorul lumii și rostește zguduitoarea frază ce se cântă acum, în bisericile ortodoxe, la fiecare slujbă de Vecernie: „Acum, slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feții tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău, Israel” .

Apoi, adresându-i-se Fecioarei Maria, Simeon o avertizează despre cumplitele suferințe care vor preceda Mântuirea: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”.
Prorocița Ana, care stătea alături de bătrânul Simeon, avea 84 de ani. Ea nu părăsea niciodată Templul, slujind cu smerenie în post și rugăciune. Alături de Simeon, și ea a dat mărturie despre divinitatea Pruncului.

Biserica Ortodoxă a păstrat în cultul ei o ceremonie asemănătoare: la 40 de zile după naştere, mama creştină îşi duce pruncul la biserică. Preotul iese în pridvorul sfântului lăcaş şi, după binecuvântare, citeşte rugăciunile de curăţire. Apoi, ia pruncul în braţe, intră în biserică şi-l închină la sfintele icoane.