O brașoveancă ne învață că nu există „nu se poate” (video)
O brașoveancă ne învață că nu există „nu se poate”
Cu diagnosticul de paralizie cerebrală din primul an de viață, brașoveanca Ramona Lorena Lengyel merge greu singură și nu poate vorbi articulat. Şi nici nu îşi poate folosi decât o mână, stânga, deși e dreptace. Dar a scris, printre altele, trei cărți, ce au și fost publicate.
A făcut chiar Facultatea de Litere din Braşov, iar de-a lungul anilor de şcoală a avut de luptat cu discriminarea, cu indiferenţa şi chiar cu ostilitatea profesorilor, colegilor şi a părinţilor lor, dar mai ales cu tarele instituțiilor statului, ale sistemului care ar trebui să-i protejeze și să-i sprijine pe cei cu dizabilități. Dar – spune Ramona -, și după aproape 35 de ani de când România a ieșit oficial din comunism, statul este de fapt cel care pune piedici celor care vor să-și depășească condiția de „legume” asistate social.
Ramona este şi blogger – chiar a fost premiată – şi administratorul unui site. În spatele acestor realizări sunt decenii de luptă inimaginabilă a ei și a mamei ei, în principal. Din păcate, și-a pierdut toată familia în ultimii ani, inclusiv fratele, și bătălia ei este mai dură.
Dar nu se plânge. „Nu vă faceți griji, mă descurc, rezolv”, sunt vorbele pe care le auzi cel mai des de la ea.
Și nu se mulțumește să-și poarte singură de grijă.
A înființat o asociație, „Drumul independenței”, pentru a-i putea ajuta pe copiii și tineri cu dizabilităţi să devină oameni care să ducă o viață independentă.
„E foarte trist ceea ce se întâmplă în anul 2024”
Problemele, dificultățile aproape insurmontabile, pe care aceștia le întâmpină au fost prezentate joi, în cadrul primului eveniment organizat de asociația „Drumul independenței”, la care au participat, printre alții, tineri cu dizabilități și părinții lor, psihologul Roxana Hosu, implicată în două ONG-uri care se ocupă de asemenea tineri, Carmen Uscatu, fondatoarea Asociației „Dăruieşte Viață”, și dr. Mircea Georgescu, de la o clinică stomatologică din Brașov.
Lipsa tratamentelor de recuperare sau abordarea lor fără o coordonare între psihologi și kinetoterapeuți, lipsa îndrumărilor pentru familiile care au asemenea copii, inexistența unei abordări integrate într-o echipă pluridisciplinară a fiecărui caz în parte, bicrocrația excesivă, lipsa de empatie, legislația făcută fără implicarea beneficiarilor, care astfel devine ineficientă, dar mai ales ostilă, lipsa consilierii psihologice pentru copiii și tinerii cu dizabilități și pentru familiile lor – sunt câteva dintre problemele discutate la eveniment.
„Părinții luptă să facă rost de bani pentru tratamente cu folos sau fără (medicii nu se implică niciodată, să dea sfaturi, să comunice etc). Adulții cu dizabilități, care au probleme de la naștere sau de la o vârstă fragedă, în proporție de 80%-90% stau acasă, sunt dependenți total de părinți, rar găsești pe cineva care are un job și are o viață cât de cât normală. E foarte trist ceea ce se întâmplă în anul 2024. Cuvântul independență e străin pentru această categorie de persoane”, a subliniat în discursul său Ramona. Discurs pe care l-a rostit cu ajutorul tehnologiei – un robot cu voce umană (video)
„Mă consider un exemplu”
Ramona se consideră un exemplu pentru persoanele cu dizabilităţi, dat fiind ceea ce a realizat până la 42 de ani, „în condiţiile în care mă deplasez cu greutate, nu pot vorbi clar şi scriu cu dificultate”.
„Viaţa mea a fost o luptă cu mentalitatea oamenilor. Am avut o mamă minunată deschisă la minte care a înţeles foarte bine ce i-a spus un medic. Datorită acelui doctor mama a înţeles că trebuie să muncească foarte mult cu mine, ea m-a educat ca pe un copil sănătos, a luptat să merg la gimnaziu, la liceu, la facultate. Mi-a făcut milioane de exerciţii fizice, m-a scos afară în societate. Niciodată nu am fost tratată ca o persoană bolnavă. Familia mea nu m-a ferit de greutăţile vieţii. Întotdeauna m-au îndemnat să am încredere în mine şi să merg mai departe orice s-ar întâmpla. (…)
Sper ca propriul meu exemplu și prin numeroase acțiuni și proiecte să reușesc să ajut persoanele cu dizabilități din România, să schimb măcar puțin mentalitatea oamenilor. Aș dori să nu mai aud des cuvintele «nu pot», «nu e posibil». Aș vrea să aud din partea câtor mai multor persoane cu dizabilități: «în viață orice e posibil, există soluții pentru orice tip de problemă»”.
Primul proiect
Asociația a făcut-o spre a putea în aplicare proiectele pe care deja le-a conceput pentru copiii și tinerii cu dizabilități, Iar primul dintre ele prinde contur din 1 februarie. Pornind de la propria suferință, i-a venit ideea primului proiect al asociaţiei, unul prin care să ajute persoanele cu dizabilităţi, copii și adulți, să-şi refacă dantura. Ramona subliniază că, în cazul persoanelor cu afecţiuni neurologice, este foarte dificil să se trateze la stomatolog. Nu doar pentru că nu beneficiază de gratuitate, cum spune legea, ci pentru că mulți medici refuză. Când a găsit în cele din urmă un cabinet medical unde şi-a putut trata problemele dentare, s-a simțit ca pe altă planetă. Iar aici a găsit și deschiderea pentru acest proiect, doar că, menționează dr. Mircea Georgescu, acesta se va derula pe măsura strângerii fondurilor de către asociație.
„Nu ezitaţi să descoperiţi un om cum puţini sunt”
La primul eveniment al asociației„Drumul Independenţei”, Ramonei Lengyel i-a fost alături o persoană pe care mulți români o admiră pentru tenacitate, Carmen Uscatu, fondatoarea Asociației „Dăruiește Viață”, care alături de Oana Gheorghiu, a reuşit să construiască un spital pentru copiii cu boli oncologice. Dar puțini știu că și Carmen este o persoană cu dizabilităţi.
„Am ajuns la Braşov pentru că am avut privilegiul să o cunosc pe Ramona acum câţiva ani, în pandemie, şi spun «privilegiul» pentru că pe noi ne leagă ceva important, ne leagă acest drum al independenţei. Am 49 de ani şi când aveam 24 de ani am suferit un accident în urma căruia am pierdut doi prieteni şi un picior. Sunt convinsă că Ramona este o voce a persoanelor cu dizabilităţi şi va face lucruri importante”, a spus Carmen Uscatu (video).
Ea a lansat un apel pentru susţinerea asociației Ramonei:
„Drumul independenţei
Cine nu şi-o doreşte? Dar cât de mult suntem dispuşi să facem ca să ne-o câştigăm? Am avut privilegiul să o cunosc pe Lengyel Ramona în pandemie.
O femeie care şi-a depăşit limitele. Un copil cu paralizie cerebrală care datorită voinţei ei de fier, a înţelepciunii şi forţei mamei ei, (…), a reuşit să termine facultatea de litere. Ca să facă asta a luptat împotriva tuturor celor care voiau să o trimită într-o şcoală specială sau pur şi simplu acasă. Să-şi trăiască handicapul.
Ramona apoi a scris cărţi, a fost blogger, iar astăzi îşi lansează o asociaţie:
Drumul Independenţei.
Cine ştie mai bine decât ea cum se trăieşte acest drum?
Ramona nu poate vorbi astfel încât noi să o putem uşor înţelege şi mă întrebam cum îşi va spune ea discursul atât de puternic şi plin de realităţile deloc uşoare pe care le are de înfruntat o persoană cu dizabilităţi în ţara noastră. Tehnologia a ajutat-o. Sau mai bine zis ea s-a ajutat de tehnologie şi o aplicaţie i-a citit cu voce umană textul scris.
Ramona vrea să schimbe lumea. Lumea celor pe care încă alegem să nu-i vedem: persoanele cu dizabilităţi.
Oricine vrea să o sprijine poate să o facă:
Cu bani, în contul asociaţiei Drumul Independenţei: Banca Transilvania, RO55INGB0000999906480103.
Cu consiliere, în proiectele pe care vrea să le deruleze. Caută psihologi, avocaţi.
Primul ei proiect: servicii stomatologice pentru persoanele cu dizabilităţi. Da, e cam dificil să găseşti un medic şi bani pentru aceste servicii, dacă eşti persoană cu dizabilităţi neurologice. Ea însăşi s-a descurcat greu. Însă aici, ajutorul dnei dr. Arina Vinereanu care îşi cunoştea bine colegii din Braşov, unde Ramona locuieşte, a fost providenţial. Mulţumesc clinicii stomatologice Clinica Unu şi lui Mircea Georgescu pentru implicare.
Nu ezitaţi să descoperiţi un om cum puţini sunt. Scrieţi-i Ramonei pe:
drumulindependentei@gmail.com”.
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.