Bontea, Dumitrescu și Scărlătescu – „niște amatori” / Rușinea cu înfiletarea somonului

Bontea, Dumitrescu și Scărlătescu – „niște amatori”.

Afirmația îi aparține chef-ului Loredan Gargalac (53 de ani), care activează de 23 de ani în Marea Britanie.

„Chefi la cuțite nu a pierdut nimic prin plecarea celor trei jurați. Dimpotrivă, are doar de câștigat. Sper ca cel care se ocupă de emisiunea asta să aleagă în sfârșit niște profesioniști, nu doar amatori!”, a declarat Loredan Gargalac pentru cancan.ro.

Bontea, Dumitrescu și Scărlătescu – „niște amatori”

„Nu fac aici un atac la persoană, ci doar le-am criticat calitățile profesionale. Nu am urmărit emisiunea, dar am mai discutat cu participanți la diverse ediții și mi-am format o părere. Calibrul lor de profesioniști lasă de dorit din toate punctele de vedere”, a mai relatat Gargalac pentru sursa citată.

Loredan Gargalac a câştigat de trei ori premiul de excelenţă „AA1 Rosette Award”.

„Cei trei, Bontea, Scărlătescu și Dumitrescu sunt cunoscuți fiindcă au apărut mai tot timpul la televizor, dar asta nu înseamnă automat că sunt și cei mai buni, că sunt niște profesioniști. Nu ai cum să fii mai slab pregătit decât competitorul. Am auzit că au fost acolo, de-a lungul timpului, oameni mai bine pregătiți profesional ca cei trei jurați. E o mare rușine să te apuci să înfiletezi un somon în fața competitorilor și tu nu știi pentru tine cum se face asta. Îl măcelărești și apoi schimbi subiectul”, a spus Gargalac.

Bontea, Dumitrescu și Scărlătescu – „niște amatori”

„Asta e problema în România: lumea nu știe să facă diferența între amatori și profesioniști. Indiferent ce juriu va veni, acela trebuie să fie mult peste capacitățile profesionale ale competitorilor. Altfel, nu se va respecta principiul care spune că cel care mă jurizează trebuie să știe mai bine decât mine, concurent, ce este de făcut”.

Pentru sursa citată, Loredan Gargalac a explicat privitor la „datoria sfântă” a unui bucătar șef: „Să nu uităm că într-un restaurant șeful-bucătar, pe lângă faptul că are datoria de a produce bani pentru acel loc, fiindcă el este motorul corabiei, are și datoria și dreptul de a educa lumea. În câte restaurante românești se întâmplă așa ceva, să-l vezi pe șeful bucătar cu un preparat nou printre clienți, povestindu-le acestora cum se mănâncă? În Marea Britanie, asta facem. Când vedem o figură nouă, interacționăm cu omul. Îi povestim, fiindcă face parte din meseria noastră. Educăm oamenii să mănânce, dăm finețe gusturilor. Mulți spun că nu mănâncă friptură în sânge sau antricot în sânge, fiindcă ori de câte ori au comandat așa ceva era mult sânge în farfurie. Or, la mine o asemenea comandă nu ține cont de cantitatea de sânge din farfurie, ci e vorba despre culoarea cărnii. Atâta timp cât preparatul e gătit cum trebuie, chiar dacă vorbim despre carne roșie, nu are niciun pic de sânge în farfurie”.