Vladimir Ciolacu despre cazul CARACAL: „De la momentul apelului la 112, infracțiunile de lipsire de libertate și viol erau flagrante”

Cazul Alexandra Măceșanu din Caracal, despre care toate indiciile arată că a fost ucisă și incinerată într-un butoi de Gheorghe Dincă, un bărbat de 65 de ani, a întors pe dos România, în spațiul public fiind emise teorii ale conspirației. Internetul abundă de acuzații la adresa autorităților statului, generate de frustrarea generală din cauza modului în care s-a acționat încă de la momentul înregistrării anunțului de dispariție din partea familiei Măceșanu, în seara de 24 iunie, apoi de apelul disperat al copilei la 112 în ziua următoare, chiar de pe telefonul suspectului.

În continuare vă prezentăm un punct de vedere din partea avocatului Vladimir Ciolacu, membru al Baroului Brașov, o persoană cu vastă experiență în materie penală.

Abundența de opinii dăunează anchetelor

Cred că în primul rând ar trebui să avem rezerve cu privire la orice judecăți, aprecieri sau opinii în legătură cu acest caz. Abundența de opinii pe marginea cazului dăunează anchetelor în curs, punând o presiune nepermisă pe toate structurile care gestionează acest caz. Din câte cunosc la acest moment avem o anchetă în curs a DIICOT Structura Centrală cu privire la comiterea unor infracțiuni de către inculpatul Dincă, avem o anchetă a Inspecției Judiciare cu privire la modul în care a fost gestionată procedura de către unitățile locale de parchet, avem o anchetă a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție cu privire la modul în care au acționat procurorii, judecătorii, polițiștii sau alte persoane în acest caz, avem corpul de control al Ministrului de Interne care investighează modul de acțiune al polițiștilor, avem o discuție în cadrul CSAT și evident o preocupare directă a Președintelui României, Primului Ministru, Miniștrilor de Interne și Justiție, CSM și a Procurorului General. Cred că cel mai înțelept pentru toată lumea ar fi să se aștepte rezultatele oficiale ale acestor anchete.

Totuși din datele publice până la acest moment, sub rezerva realității acestor date, este evident că au existat unele bâlbe și sincope în modul de acțiune. Opinia mea, spre exemplu, este că infracțiunea putea și trebuia să fie calificată flagrantă așa cum spune textul art. 293 alin. 1 Cod de procedură penală: Este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire. De la momentul apelului la 112, infracțiunile de lipsire de libertate și viol erau flagrante. Percheziția în cazul infracțiunii flagrante poate începe indiferent de oră așa cum arată textul art. 159 alin. 3 Cod de procedură penală: Percheziţia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepţia infracţiunii flagrante sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră. Toate procedurile normale aplicabile în cazul unei percheziții domiciliare puteau fi scurtate sau se putea trece peste ele așa cum arată legea în art. 159 alin. 14 Cod de procedură penală: În mod excepţional, percheziţia poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziţie, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum şi fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenţei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri: a) când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză; b) dacă există suspiciunea că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol.

Organele judiciare puteau apela inclusiv la SRI

De asemenea, opinez în sensul că organele judiciare puteau apela la orice infrastructură tehnică, inclusiv cea a SRI, pentru a localiza apelul. Art. 142 alin. 1 indice 1 Cod de procedură penală arată că Pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d), procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea şi confidenţialitatea datelor şi informaţiilor colectate. Ce înseamnă acest lucru? Că procurorul, organul de cercetare penală sau lucrătorii specializați ai poliției (care de altfel au și acționat, cei din Direcția Operațiuni Speciale) au acces direct și nemijlocit la tehnica Serviciului Român de Informații pentru a o utiliza în astfel de situații.

În opinia mea, valul de demiteri și de demisii începând cu șeful STS și terminând cu conducerea IGPR și IPJ Olt este contraproductiv. Sigur că a existat acel val de nemulțumire și de revoltă a oamenilor cu privire la modul de acțiune al autorităților, dar demiterile înainte să avem rezultatele tuturor verificărilor pot lăsa senzația unei vendete care nu are întotdeauna o bază reală. Cred că toți actorii implicați trebuie să răspundă, penal, disciplinar, pecuniar, așa cum se va stabili. Dar atât cei care au greșit, cât și opinia publică, trebuie să știe de ce răspund, unde au greșit în concret, pentru că altfel poate rămâne senzația că toți acești funcționari au fost demiși sau li s-a cerut demisia din cauza impulsurilor de moment ale unor lideri politici. Cred că răspunderea trebuie să fie pe baza unor responsabilități clar stabilite.

În plus, așa cum am mai spus, dacă existau date că victima se află în acea locație, opinia mea este că se putea acționa de către oricine fără riscul vreunei răspunderi. Art. 19 alin. 2 Cod penal ne arată că o persoană care intervenea pentru a salva viața unei alte persoane era în legitimă apărare, fiind exclusă în acest mod angajarea răspunderii penale – Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului. S-ar fi putut de asemenea invoca starea de necesitate pentru a se interveni, conform art. 20 alin. 2 Cod penal – Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Concluzionând, am încredere în capacitatea DIICOT, Parchetului General, polițiștilor implicați, SIIJ și IJ, de a stabili dacă cineva a greșit și care este adevărul privind aceste fapte prevăzute de legea penală.