Ultima poezie scrisă de Adrian Păunescu

Adrian Păunescu avea doar inima obosită, nu și mintea. O dovedesc ultimele versuri scrise de părintele „Cenaclului Flacăra” în 31 octombrie 2010, pe când se afla pe patul Spitalului de Urgență din București, cu cinci zile înainte de a trece în eternitate.

„De la un cardiac, cordial!” încheie lungul drum făcut în versuri de cel care a fost promotorul talentului românesc, regăsit la o „generație în blugi”.

„De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nici o schijă.
Aud o ambulanță revenind / Cu cine știe ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.
Purtati-vă de grijă, frații mei / Păziti-vă și inima, și gândul,
De nu doriți să vina anii grei / Spitalul de Urgență implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se știe,
Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanție.
Vă văd pe toți mai buni și mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viață, încă niște ani / Și țării mele minima dreptate!“.