SUPÃRARE. Pentru că i s-a cerut să justifice banii pentru o plată, / Un bucureștean s-a simțit înjosit de angajații unei bănci din Brașov

Un cetățean din București, care-și construiește un imobil în Brașov, s-a adresat zilele trecute redacției noastre pentru a-și exprima indignarea cu privire la unele cerințe din partea unei unități bancare din municipiu, atunci când a intenționat să facă o plată către o societate comercială.
Concret, omul trebuia să achite contravaloarea unor calorifere către furnizorul care i-a onorat comanda, în baza unei facturi. Totul a decurs după toate regulile, însă supărarea clientului a apărut în momentul în care i s-a solicitat ca în formularul de depunere să justifice sursa fondurilor pentru plată, în valoare de 1.320 de lei. „Nu înțeleg de ce sunt nevoit să justific proveniența unei astfel de sume, derizorie din punctul meu de vedere. Aș fi înțeles această cerință dacă era vorba despre o valoare de zecii de mii de euro și nu de câteva sute de lei. Mi se pare înjositor, în condițiile în care banca oricum nu poate verifica o declarație pe propria răspundere din partea clientului, care trebuie să facă astfel dovada că banii nu provin din surse ilicite”, ne-a declarat reclamantul.
Pentru că, într-o primă fază, bucureșteanul a luat totul ca pe o glumă, a trecut în rubrica respectivă „afaceri cu droguri”. Doar că lucrătorii băncii au apreciat gestul ca o atitudine neserioasă din partea clientului și i-au respins formularul. Doar când bărbatul a făcut completările convenabile, demne de luat în considerare, specificând ca sursă a banilor ca provenind din „fonduri proprii”, a fost încheiat și transferul.      

Este cerința BNR
Am abordat subiectul cu mai multe unități bancare din oraș și am aflat că această cerință aparține de fapt Băncii Naționale Române (BNR), specificată și în prevederile legislative pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor și necesitatea diminuării riscului reputațional. Astfel, în unul dintre articolele legii menționate este specificat: „În cazul clienților persoane fizice, băncile trebuie să solicite și să obțină cel puțin următoarele informații: numele și prenumele și, după caz, pseudonimul; adresa domiciliului și/sau reședința; data și locul nașterii; codul numeric personal sau, după caz, un alt element unic de identificare similar; numele/denumirea angajatorului sau natura activității proprii; sursa fondurilor; specimenul de semnătură”. Într-adevăr, laboriosul act legislativ face trimitere în special la operațiunile cu numerar ce depășesc 10.000 euro sau în echivalent, însă „fiecare bancă va elabora un program propriu de cunoaștere a clientelei, care să corespundă naturii, mărimii, complexității și întinderii activității sale și să fie adaptat la gradul de risc asociat categoriilor de clienți pentru care aceasta prestează servicii bancare”. Mai simplu, fiecare unitate de credit sau sucursală bancară își ia măsurile de precauție pentru a evita problemele de ordin financiar, așa că „totul se face pentru preîntâmpinarea «spălării» banilor. De altfel, justificarea fondurilor tranzacționate este o obligație impusă de BNR. Se urmărește astfel circuitul banilor. Chiar nu înțelegem supărarea clientului. Nu considerăm o imixtiune în viața lui privată”, ne-au replicat angajații unităților bancare cărora ne-am adresat.