Sâmbăta Mare: semnificaţii și tradiţii inedite

Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:”Times New Roman”,”serif”;}

Sâmbăta Mare este ultima zi de post, dinaintea marelui praznic al Învierii
Domnului. În intervalul dintre Răstignirea pe cruce și Înviere, pentru ca
moartea Lui să nu pară iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul Său
să zacă în mormânt trei zile și în acest timp S-a coborât cu sufletul la iad,
sfărâmându-i porțile. Trăind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit
să ne arate că este posibilă o viață spirituală, biruitoare și fericită, și
fără de trup. Până la El, oricine murea se ducea la viața chinuită din iad,
întrucât toți treceau pragul eternității cu sufletul schilodit de păcat. Aceste
trei zile de viață ale lui Iisus cu sufletul despărțit de trup formează
începutul Raiului. Începând din acest moment, sufletele celor drepți sunt
așezate în Rai până la Învierea lor cu trupurile. Această Înviere, numită și
Învierea de Obște, va avea loc la a doua venire a Mântuitorului. Un alt motiv
pentru care Iisus S-a pogorât la iad a fost acela de a încredința și celor de
acolo, care au trăit pe pământ înaintea Sa, Vestea cea bună a mântuirii
neamului omenesc de sub robia diavolului și a păcatului. Astăzi credincioșii se
roagă, se reculeg și se pregătesc pentru ca la sfârșitul acestei zile să ia
parte la slujba de Înviere. În Sâmbăta Mare se sacrifică mielul și în această
zi se prepară bucatele tradiționale: drobul, friptura și borșul de miel.
Înainte de slujba de înviere, gospodinele pregătesc coșul cu bucate, care
urmează să fie dus la biserică, pentru a fi sfințite de preot. În Sâmbăta Mare
femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor și fac ultimele retușuri pentru
hainele cele noi ce vor fi purtate în zilele de Paști, care e o sărbătoare de
înnoire. În creștinismul timpuriu, cei care se botezau (catehumenii) în timpul
slujbei de Paști erau îmbrăcați în alb. Ei purtau aceste veșminte întreaga
săptămână, ca pe un simbol al noii lor vieți.  Cei deja botezați nu purtau haine albe, ci numai noi, pentru a arăta că
împărtășesc noua viață a lui Hristos. În acest fel, obiceiul de a purta haine
noi a devenit o tradiție de Paști. Se spune că femeile trebuie să aibă măcar o
cămașă nouă, iar bărbații măcar o pălărie. Copiii ar trebui să aibă încălțări
noi. De aici, zicala: „Crăciunul – sătulul, Paștele – fudulul”.

În privința superstițiilor, se spune că „dacă vrei să ți se împlinească cele
mai arzătoare dorințe, nu trebuie să dormi cu nici un chip în noaptea de
Sâmbăta Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile, Domnul nu poate vedea
înlăuntrul ființei tale și nu-ți poate dărui ce-ți dorești”. Bărbații trebuie
să știe că, în ultima zi a Postului Paștelui, adică astăzi, femeia are cea mai
mare putere din tot timpul anului. „Numai atuncea poate să își bată bărbatul,
dar e mare păcat că nu își dă seama câtă vlagă zace în ea, pentru că este prea
ocupată cu bucătăreala”. O altă superstiție mai ciudată, deloc în concordanță
cu spiritul sărbătorii și cu morala creștină, spune că, dacă vrei să furi fără
a fi prins în tot restul anului, este musai să furi ceva în noaptea de Paște.
În același timp, ca să nu ți se fure nimic, este bine să nu dai nimic din casă
în Sâmbăta Mare.
Pentru ca toți membrii familiei să fie sănătoși în decursul întregului an,
oasele și resturile adunate după ce se taie mielul se îngroapă la rădăcina unui
măr sau păr. Dacă te împiedici în drumul spre biserică, în noaptea de Înviere,
îți va merge prost tot anul. Dacă ai probleme cu dantura, atunci când se trag
clopotele la slujba de Înviere, este bine să ții un fier între dinți, astfel
încât să fii ferit de dureri de măsele întreg anul. Când ajungi acasă de la
slujba de Înviere, nu este bine să mănânci carne, ca să nu vină lupii la vite,
nici ouă, ca să nu îți miroasă gura în tot anul.