Miercurea Mare: femeia păcătoasă și apostolul trădător

Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:”Times New Roman”,”serif”;}

Aseară a fost oficiată în bisericile ortodoxe Denia
din Sfânta și Marea Miercuri. Deniile sunt slujbe de dimineaţă care se săvârșesc în seara zilei
precedente, ca o formă de priveghere prelungită a zilei. Biserica a
rânduit că în Miercurea Mare, fiecare credincios să ia aminte la două povești
pline de semnificații. Una se referă la femeia păcătoasă, care,
cu mare căință și cu lacrimi, a uns trupul lui care a uns cu mir pe
Domnul Hristos, devenind mironosiță. A doua pildă este despre Iuda
Iscarioteanul, ucenicul care l-a vândut pe Domnul fariseilor și cărturarilor,
pentru 30 de arginți. Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri
să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a
fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care trebuie să
postească creștinii de-­a lungul anului, cu excepțiile (marcate ca harți)
stabilite de Biserică. Evangheliile consemnează că Mântuitorul Iisus a petrecut
ziua de miercuri în Betania, în familia prietenilor săi dragi, Lazăr, cel
înviat din morți, Marta și Maria, și în casa lui Simon Leprosul. „Pe când se afla Iisus în Betania, în casa
lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir
scump și l-a turnat pe capul Lui, când ședea El la masă. Și văzând aceasta
ucenicii Lui, le-a părut rău și au zis: «Pentru ce s-a făcut această pagubă?
Căci acest mir se putea vinde pe un preț mare și se putea da săracilor». Iisus,
însă, înțelegând aceasta le-a zis: «Pentru ce aduceți supărare femeii? Că bun
lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveți cu voi, iar pe
Mine nu Mă aveți pururea. Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M­-a
pregătit pentru îngropare. Și drept vă spun: oriunde se va propovădui
Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea
ei»”. În acest timp, în Ierusalim se urzea în taină răzbunarea fariseilor
și a cărturarilor, care hotărăsc moartea Mântuitorului. Primit ca un adevărat
Mesia în Ierusalim, în Duminica Floriilor, de către mulțimea entuziasmată de
binefacerile și minunile Lui, Domnul Iisus Hristos intrase în templu, de unde
îi izgonise pe negustori și dărâmase mesele schimbătorilor de bani. „Și îi învăța și le spunea: Nu este, oare, scris:
Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile? Dar voi ați
făcut din ea peșteră de tâlhari!” . Acest gest de mare mânie al blândului
Mântuitor, ca și diatriba necruțătoare la adresa cărturarilor și fariseilor: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor
fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată
frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morți și de toată
necurăția”…  „Nebuni și orbi!” umplu paharul de ură al acestora față
de Iisus. Miercurea este ziua în care cărturarii și fariseii au făcut sfat
pentru prinderea și uciderea Mântuitorului, temându­-se de puterea pe care o
avea asupra mulțimilor. „Și împreună s-au
sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă” (Matei, 26.4).
Și tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la
arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A
zis: «Ce voiți să îmi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat
treizeci de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în
mâinile lor”.